prolog

549 76 55
                                    

Jaebum
-in brate străine-

Așternutul patului din mătase ce îmi învăluia corpul era atât de rece încât ma făcuse sa tremur în somn, singurul lucru cald din încăperea asta glaciara era persoana de lângă mine. Ii simțeam respirația calda pe gatul meu și trupul așezat peste mine era o senzație atât de străină și totuși plăcută.

Mi-am deschis ochii destul de somnoros și am realizat ca sunt într-un loc străin.

La geam erau niște draperii vișinii trase în asa fel încât lumina sa nu pătrundă, iar în restul camerei albul și roșul îți furau privirea.

Nu îmi aminteam cum naiba am ajuns în locul asta, am vrut sa ma ridic și pur și simplu sa plec de aici, dar cele doua brate calde din jurul meu ce ma țineau strâns si nu mi-au dat voie. La început am crezut că e logodnica mea, dar bratele erau mult prea lungi și puternice pentru o fata, m-am uitat cu frica la persoana de lângă mine și până la urmă temerile mi s-au adeverit, era un băiat.

Mi-am muscat buza mai mult ca să ma pedepsesc pentru situația în care ma aflam, nu imi aminteam ce se întâmplase aseară și cum am ajuns sa împart patul cu un băiat pe jumătate dezbrăcat.

Am tras cearceaful de pe noi mai mult din curiozitate și cea de-a doua mea temere mi s-a adevărat, amândoi eram complet goi.

Mi-am dus mana la cap de parca as fi avut o migrena și am încercat să îmi amintesc ce se întâmplase ieri, dar în afara de câteva scene fără nici un sens nu îmi aminteam nimic.

Cred ca ar trebui sa ma îmbrac și sa plec acasă, sa pretind ca ziua de ieri nu s-a întâmplat niciodată. Sau cel puțin asa am gândit, dar băiatul blond de lângă mine mi-a rapit privirea.

Dormea atât de profund și liniștit încât parca nu îmi venea sa ii dezlipesc trupul de al meu ca nu cumva sa îl deranjez, fără sa vreau mi-am strecurat mana în parul sau și am început sa îl mângâi cu un zâmbet pe buze.

Nu mi-am imaginat niciodată ca o sa mai simt trupul altcuiva în afara de cel al iubitei mele și pe deasupra, trupul unui bărbat.

Îmi place.

Îngerul m-a tras mai aproape de el și a căscat destul de somnoros, ușor, ușor și-a deschis ochii, dar strânsoarea sa devenea din ce în ce mai puternică.

Parul, chipul, ochii, buzele totul ma făcea sa îl asemăn cu un înger.

-Jaebum... Am tresărit ușor când am realizat ca un străin îmi pronunța numele atât de ușor de parca ne-am cunoaște de ani de zile. Avea o voce dulce, dar masculina ce ma ducea în continuare cu gândul la îngeri.

Ma întreb dacă visez? Nu e posibil ca eu sa fi avut o aventura de o noapte cu cineva ca el, mă cunosc destul de bine și știu sigur ca nu sunt infidel.

Poate am murit și asta chiar e raiul, gândesc eu naiv și apoi realizez ca cineva atât de frumos ar putea fi un înger căzut și poate locul unde ma aflu e de fapt iadul.

-Am ajuns în rai sau în iad? Întreb eu nerealizand ce se întâmpla cu viata mea în acest moment.

Băiatul a chicotit, iar apoi mi-a zâmbind lăsând la iveala niște dinți perfecți albi.

-Ești în dormitorul meu.

Am clipit odată și o imagine cu mine stând la o masa într-un bar mi-a venit brusc în minte.

Dimineti in matase | 2jae [GOT7] Where stories live. Discover now