Save me! #Finalizată

Capitolul 1

Jared

Parchez mașina în fața clădirii cu 80 de etaje unde se presupune că îmi conduc propria afacere . Portarul vine spre mine cu o expresie politicoasă:
— Buna ziua , domnule Shaw!
— Buna , Tony !
Ii dau cheile și urc scările impunătoarei clădiri. Ușierul imi deschide ușa și mă salută la fel de formal iar eu ii răspund la fel. Pe numele mic. Imi cunosc fiecare angajat și mi se pare normal să știu cât mai multe despre ei chiar dacă sunt destul de mulți. Iau liftul și urc până la ultimul etaj unde se află biroul meu. Imediat ce ușile se deschid dau de Meli care imi este secretară de când am înființat afacerea.
— Buna dimineața, domnule Shaw!
— Buna, Meli! Ce program am astăzi?
— Aveți de revizuit și semnat niște acte pe care vi le-am lăsat pe birou și trebuie să alegeți neapărat pe cineva in funcția lui Beny.
Aprob din cap. Beny a fost unul dintre angajații mei. De fapt imi era cea mai apropiată persoană din această clădire dar a trebuit să renunțe la slujbă deoarece soția lui voia să se mute. Și au făcut cum a vrut ea. Nu înțelege de ce a renunțat la tot ce avea aici doar că să se mute într -un loc cu totul noi doar penru că așa voia soția lui? Adică unde mai e ce vrea el? ,,O să înțelegi când o să fii căsătorit și o să ai copii!" mi-a spus el când i-am mărturisit gândurile mele. Păi noroc cu asta. Nu am mai avut o relație stabilă de ani întregi, sunt ocupat cu muca, ce să vorbesc de căsătorie? Am deja 27 de ani și sunt singur de atâta vreme încât am uitat cum e să fii cu cineva . Să ai îndatoriri față de partenerul tău. Însă cu toate acestea, nu am uitat nici o clipă cum e să iubești, dar nici durerea pierderii nu am uitat -o niciodată.

Când îmi termin programul mă ridic de la birou și repet chestia cu salturile doar că de data asta sunt în sens invers, de la Meli la Tony. Ies din clădire unde mă așteptă mașină mea. Îmi place să conduc așa că nu mi-aș angaja niciodată un șofer. Mă încadrez în trafic și parcurg drumul până acasă. Intru in curte și parchez mașina.
-Buna ziua, domnule Shaw ! Aveți mâncare în cuptor!
-Multunesc, Karla!
Ea imi zâmbește și pleacă. Karla e o femeie cam in vârstă de 50 de ani care lucrează pentru mine. Îmi face curățenie de două ori pe săptămână și mâncare o dată la două zile . După ce mănânc ce mi-a pregătit ea urc la etaj. Mă duc în camera mea și mă schimb de costumul impecabil dar inconfortabil intr-o pereche de pantaloni de trening și un tricou simplu. Imi verific mailurile în birou și apoi mă duc să stau în sufragerie. Mă uit în jurul meu și imi dau seama cât de mare e casa asta. Prea mare pentru un singur om. Petrec câteva ore în bibliotecă până când se face târziu și hotărârăsc să mă întorc în dormitor. Mă pun în pat și trec in revistă toate gândurile pe care le am. Sunt pe un singur subiect, afacerea mea. Totul se învârte în jurul afacerii. Cam la asta se rezumă toată viața mea. Mama mă tot bate la cap să îmi găsesc și eu pe cineva. Am încercat o vreme dar nu merge. Ele se îndrăgostesc de mine și se implica dar eu nu le pot oferii înapoi nimic. Nu le pot iubii. Pur și simplu nu pot. Nu știu de ce. Poate că ceva nu e in regulă cu mine dar știu ce e iubirea și până când nu găsesc ceva mai mult decât ceea ce am avut nu o să pot trece peste niciodată.