Save me! #Finalizată

Capitolul 6

    Prezentul

         Lexie

   Pe tot parcursul prezentări incerc să îi evit privirea dar știu că se uită la mine iar pielea mă furnică. Toate emoțiile mele s-au dublat și sunt agitată la maxim in timp ce fac prezentarea .  Mă tem să nu mă imcurc și să stric totul . Ah , nu o să mă incurc.  O să duc prezentarea asta la capăt și dacă ar trebuii să îl privesc în ochii in tot acest timp . Când  închei cu ultimul cuvânt încerc să par cât mai hotărâtă. Comisia imi spune că or să se gândească și că o să mă anunțe. Imediat simt dezamăgirea, asta înseamnă șanse de 80 % să mă refuze.  Dacă i-aș fi convins cu adevărat mi-ar fi aprobat din prima cererea .
-Nu . Nu . O să finanțăm acest proiect . Mike ocupă-Te de acte!
   Vocea lui Jared e atât de hotărâtă, văd o mică ezitare la Mike dar își revine imediat și își aprobă șeful. Nimeni nu îndrăznește să îl contrazică. Dă să plece iar eu spun:
-Multumesc !
  Se oprește o clipă și se întoarce spre mine. Imi aruncă o privire serioasă și se uită fix in ochii mei :
-Cu plăcere!
Apoi se răsucește pe călcâie și iasă din cameră. Imi strâng lucrurile și ies și eu din clădire . Abea când ajung afară imi dau seama că am obținut sponsorizarea.
-Yes!
  Strig mai tare decât e cazul pentru că oamenii de pe trotuar se întorc și se uita la mine . Dar nu mă interesează. Il sun pe Bob , șeful meu și îi dau marea veste . El mă copleșește cu felicitări și aud un cor de urale când anunță reușita mea la restul echipei cu care lucrez .
   Când ajung acasă intru in casă și mă descalț de pantofii încomozi după care imi arunc geanta pe fotoliu și mă prăbușesc pe canapea oftând. Chiar dacă simt fericirea pentru că am obținut ceea ce am vrut nu pot să îmi alung neliniștea și sentimentele contradictorii pe care le-am avut când l-am văzut pe el . Atâția ani , atâta timp și niciodată nu am putut trece peste . Niciodată nu am trecut cu adevărat.

    După ce mă odihnesc puțin, mă apuc să pregătesc ceva pentru cină. Scot carnea din cuptor când aud o mașină pe alee . După câteva clipe ușa de la intrare se deschide:
-Lex? Am ajuns !
-Sunt in bucătărie!
  În câteva clipe două brațe mari mă îmbrățișează și Cris mă sărută.
-Buna , iubito!
-Buna , iubitule!
-Cum a fost ziua ta ?
-Ghici cine a primit sponsorizarea ?
-Pe bune?
-Da!
Zic eu entuziasmată.
-O meritai, Lex, ai muncit mult la prezentarea asta !
Se apleacă și mă sărută.
-Cred că merită să sărbătorim. Ce zici să deschidem o sticlă de vin?
-Suna bine !
Imi zâmbește și apoi punem masa. Toastăm pentru reușita mea și apoi mâncăm în timp ce el imi povestește cum a fost ziua lui .
   Eu și Chris suntem împreună de 3 ani . Ne-am cunoscut la o întâlnire de afaceri . Deține  catvea acțiuni la o firmă care i-au adus un profit destul de mare in ultimul timp . Cris e genul de iubit pe care orice femeie și l-ar dori . Pe lângă faptul că arată bine, cu ochii lui verzi și părul șaten , mai e și foarte atent și înțelegător.  Mă asculta mereu și mă susține . Sunt cu adevărat norocoasă că l-am întâlnit .

      10 ani în urmă
  
      Jared

       Ultimul an de liceu . E cam ciudat să mă transfer acum dar am luat hotărârea asta datorită programului de economie avansat pe care il oferă acestă școală. Totuși era nasol că trebuia să îmi părăsesc toți prietenii și să mă duc la o școală care e fix in partea cealaltă a orașului. Dar avea să fie doar pentru un an . Cunoșteam chair câțiva tipi de aici . Cu unul din ei aveam să fiu în clasă. Așa că luni la prima oră eram in fața școlii mi-a luat puțin mai mult decat am crezut să găsesc clasa deoarce școală asta era mai mare decât fosta . Oricum , am întârziat cam cinic minute . Cand in sfârșit am gasit clasa 103 C . Am intrat puțin emoționat . Imediat toți ochii au fost spre mine :
-Oh, tu trebuie să fii noul elev! Domnu l Shaw !
-Da. Eu sunt !
  Toți ochii sunt ațintiți spre mine in afară de unii ce aparțin unei fete ce își tine capul in jos prea preocupată să scrie ceva in caietul ei . Totuși își ridică plictisită privirea , ca să vadă și ea elevul nou probabil . Însă când ochii ei dau de ai mei rămâne șocată. Ii scapă o injurătura mai mult zisă printre dinți și atunci o recunosc și eu . E fata aceea de la petrecere . Cea care practic a sărit în brațele mele și m-a sărutat. Lexie , parcă așa mi-a zis
Dan , băiatul pe care il cunosc de la acest liceu . Profesorul mă invită să iau loc și imi dau seama că singura bancă liberă e cea din stânga fetei . Mă așez și o privesc . Ea însă nu se uita deloc la mine . Vreau să îi întâlnesc ochii , vreau să știu motivul acelui sărut care m-a amuzat la fel de mult pe cât m-a nedumerit și mi-a plăcut. Aș minții să zic că nu mi-a plăcut chiar dacă a fost scurt . Însă avea fata asta ceva, ceva misterios care mă atrăgea și voiam să o cunosc cu orice preț.