Save me! #Finalizată

Capitolul 2

      Lexie

    Opresc bipăitul enervant al alarmei și mă rostogolesc în pat. Nu am dormit mai mult de patru ore deoarce am stat toată noaptea să caut informații și să găsesc metode prin care să pot convinge una dintre cele trei companii mari că firma mea e cea mai bună alegere pentru ei . Nu e ca și cum nu  ar mai avea alte sute de oferte . ,, Dacă nu prindem niciunul din contractele astea , suntem terminați, Lexie ! " Asta mi-a spus , Bob, șeful meu . Viitorul firmei unde lucrez stă pe puterea mea de convingere a unor oameni.  Nici o presiune, imi zic sarcastică în timp ce îmi periez dinții. Apoi mă piaptăn, mă îmbrac cu costumașul meu negru și pantofi roșii. Imi iau geanta și mapa cu tot ce am nevoie apoi plec .
    Când parchez in fața clădirii unde voi ține discursul meu simt cum mă ia cu valuri de leșin. În mare parte pot să îmi controlez emoțiile . Mereu m-am descurcat bine in meseria asta însă azi e o zi importantă, slujbă mea depinde de decizia acestor trei companii. Trebuie să îi conving măcar pe unii din ei . Inspir adâncă și intru in clădire. Merg cu spatele drept și pași hotărâți ca să arăt că sunt stăpână pe mine . Ajung la recepție unde o secretară cu un coc prins perfect în cap și haine imaculate îmi zâmbește politicos .
-Buna ziua , cu va pot ajuta ?
-Buna , sunt Lexie Jensen, am o programare pentru ora 11 .
-Doar o clipă.
Verifică pe calculator să vadă dacă într-adevăr așa e . Mă uit în jurul meu și nu pot să nu admir designerul interior al clădirii . Atât de bine pus la punct și sunt convinsă că foarte scump.
-Domana Jensen ?
Vocea secretarei imi întrerupe gândurile.
-Da?
-Uitati aici cardul de acces . Trebuie să ajungeți la etajul 30 B. Apoi mergeți la a doua cameră pe colț .
-Multumesc!
Iau cardul in mână și traversez holul. În stânga mea văd o mișcare. Ceva imi atrage atenția. E un sentiment care mă face să îmi întorc capul și să privesc intr-o parte . Văd un bărbat și o femeie care merge grabită după el dar la o distanță respectabilă. Mă uit la el, e îmbrăcat cu un costum impecabil și are o postură impunătoare. Liftul vine și eu pășesc înăuntru. Mă uit iar spre bărbatul acela și întâmplarea face ca el să își întoarcă ochii chiar în clipa aceea iar ochii ni se întâlnesc . Ai lui se încruntă iar ai mei se fac mari de uimire. Pentru o clipă uit să respir . Nu imi mai simt corpul, tot ce văd sunt acei ochii . Ușile se închid dar imaginea nu imi dispare din minte . Fac doi pași în spate aproape să mă prăbușesc dar mă sprijin de peretele liftului. Oriunde mă uit în jurul meu văd doar acei ochi . Poate mai tineri, mai inocenți dar aceeași. Același albastru întunecat. Trag aer adânc în piept încercând să îmi revin . Imi aduc aminte de prezentarea pe care trebuie să o țin și încerc să revin in prezent . Ușile liftului se deschid când ajung la etajul 30 B și ies apoi caut camera de conferințe. Când o găsesc intru și imi aranjez lucrurile in cele 5 minute care mi-au mai rămas până când trebuie să vină comisia . Sunt agitată, mai agitată decât am fost in ultimele zile și nu cred că se datorează prezentării . Incerc să mă concentrez , să repet discursul dar nu pot , acei ochii imi apar iar și iar în mintea și nu pot să nu detest faptul că mă tulbură atât de tare . Chiar și după atâția ani.

      10 ani în urmă

      Trec peste picioarele unui necunoscut care deja a băut prea mult ca să îi mai pese că încurcă lumea și încerc să înaintez urmată de Bia, prietena mea cea mai bună. Într -un final reușim să trecem de toți oamenii și să ajungem în curte . Suntem la petrecerea de sfârșit de vară. Ultimul weekend până când urmează să înceapă școala. Ultimul an de liceu. Ultimul an de chin . Tot ce vreau e să plec naibii de aici .  Să zbor undeva departe , undeva unde să am o viață a mea și cel mai mult undeva unde să nu mai fie părinții mei . Pur și simplu nu ne înțelegem. Ei vor o fică perfectă dar eu nu sunt. Oricum , să revenim la petrecere. Am ajuns aici de zece minute și am făcut rost de două pahare de plastic cu băutura iar acum puteam să stăm în curte și să ne bucurăm de petrecere :
-Psstt!
Mă uit spre Bia .
-Ce?
O intreb cand văd ce ochi mari a făcut:
-El e aici!
- Pe bune?
Ea dă din cap .
-La naiba ! Zic printre dinți.
Mă uit în jur că să îl văd și eu dar Bia mă oprește:
-Nu te uita poate nu te vede !
-Zi -mi doar unde e acum .
-Urmează să iasă din casă dar Thomson l-a oprit să îi zică ceva .
-De ce trebuie să îmi strice mereu buna dispoziție?
Prin el mă refer la Ashton Fray. Fostul meu iubit . Ashton e cel mai râvnit băiat din școală iar noi doi am fost împreună timp de un an până când l-am prins cu Lily, o fată cu un an mai mică că mine , pupându-se în baia fetelor . I-am dat papucii imediat dar el a tot incercat să se scuze deșii mie nu imi păsa de scuzele lui . Nu aveam de gând să îl iert . Însă el a continuat să îmi scrie, să mă sune și chiar să mă urmărească. Deja devenea enervantă toată chestia asta așa că am ajuns să încerc să îl evit. Iar acum eram aici și știam că mă caută. Și avea să mă vadă în maxim 3 minute așa că trebuia să găsesc un mod de a scapa de el . M-am uitat in jur și mi-am dat seama că singura ieșire e pe unde am intrat așa că nu puteam trece cât timp el era acolo iar dacă ar fi venit încoace că să pot pleca pe ușa m-ar fi văzut . Trebuia să mă ascund cumva până când trece in partea cealaltă a curții. Am tras-o pe Bia câțiva pași mai încolo și am văzut că Thomson a râs la ceva din ce a zis Ashton și apoi a plecat iar el a ieșit în curte .  A început să înainteze. Mi-am dat seama că încă nu m-a văzut dar asta urma să se întâmple în următorul minut. M-am uitat in jurul meu disperată să găsesc o portiță de scăpare. Lângă mine era un grup de băieți și așa mi-a trecut prin minte cea mai tâmpită idee pe care am avut -o în viața mea . Am ezitat o clipă apoi am zis un :
-La naiba !
Printre dinți și l-am sărutat pe unul din ei . NU mă respinge . Te rog nu mă respinge . Dacă mă respingea sunt sigură că ar fi ieșit o scenă și apoi cu siguranță aș fi atras toată atenția asupra mea . Însă spre norocul meu el nu m-a respins . A ezitat o clipă cât a fost probabil prea șocat dar apoi mi-a răspuns . Avea buze moi și parcă se potriveau perfect cu ale mele. Am deschis ochii și m-am uitat pe după umărul lui . Ashton a trecut fără să mă observ. Mă desprind din sărut atât de violent că mă dezechilibrez pentru o clipă. Imi ridic o clipă, doar o clipă ochii spre cel pe care l-am sărutat cât să văd confuzia din ochii lui albaștrii și apoi mi cobor pe ai mei, murmur un scuze și o trag pe Bia , care a rămas cu gura căscată. Trecem repede curtea și sufrageria casei . Apoi alergăm până la mașină. Merg la scaunul șoferului și Bia se oprește:
-Stai, tocmai ai ...
-Da!
Zic eu exasperată și cu obrajii roșii.
-Acum treci in mașină!
Ea se supune dar încă cu o expresie șocată. Mâinile imi tremură când bag cheia in contact și conduc. Când ajung cu două străzi depărtare de petrecere mă calmez .
-Acum pot să vorbesc?
Întreba Bia . Mă uit la ea și ridic o sprânceana in semn de oricum o să o faci.
-Tu tocmai ai sărutat un necunoscut !
-La naiba, da !
-Trebuie să îi fi văzut expresia. Nu că eu nu aș fi fost total șocată dar totuși.
-Hei, macar Ashton nu ne -a văzut.
Zic eu in apărarea mea .
-Da.  Macar atât.
Pufnește in râs. Râd și eu . Tăceam o clipă apoi ne uităm una la alta și ne puneam pe un râs care se aude în toată mașina.
-Nu pot să cred că am făcut chestia asta .
-Măcar partea bună e că nu trebuie să îl mai vezi niciodată.
-Mda. Măcar atât.