Save me! #Finalizată

Capitolul 3

       Prezentul

       Jared

  Mă trezesc prost dispus dintr-un motiv pe care nu il pot explica . Plec la servici fără nici un chef și aproape că îmi exteriorizez exasperarea pe care o simt când Meli  imi zice că astăzi am o întâlnire. Intru in biroul meu și nu fac mai nimic până la 11 fără zece când Karla mă anunță că e timpul să plec dacă vreau să ajung în centru la timp . Normal chestia asta ar  fi trebuit să o facă Beny dar cum el a plecat și încă nu am găsit pe nimeni să îi ia locul trebuie să fac eu treba asta .
    Cobor la parterul clădirii cu Meli pe urmele mele . Ii aud zănganitul tocurilor pe podea . Când ajung la recepție mă îndrept spre Carla .
-Domnule Shaw !
-Buna , Carla ! Te las responsabilă. Nu lăsa pe nimeni in clădire dacă nu are programare .
-Sigur domnule!

Dau să plec dar ceva imi atrage atenția. O siluetă feminină care urcă în lift . Mă uit la ea începând cu picioarele subțiri și lungi până la costumașul negru mulat pe care il poartă. Însă când îmi ridic și ii prind ochii simt cum picioarele mi se înmoaie. Mă încrunt și privesc mai atent ca să fiu sigur că mintea nu imi joacă feste . O văd în continuare . E acolo și a făcut ochii mari . Rămân pur și simplu blocat în timp ce ușile liftului se închid iar ea dispare .  Ochii ei , atât de multe amintiri. Știu că e ea . Niciodată nu i-aș putea uita ochii . Dar ea aici ? După atâția ani ?
-Domule Shaw ?
Aud vocea lui Meli care mă scoate din visare și mă readuce cu pirioarle pe pământ . Mă uit la ea și cred că o clipă expresia mea o sperie  deoarece tresare. Mă uit în jur cu inima bătându-mi atât de puternic . Cum nu mi-a mai batut de atâția ani . Cele două femei își aruncă o privire îngrijorată în timp ce cred că eu nu mă uit . Mă întorc spre Carla:
-Carla , știi cumva cine era femeia aceea care s-a urcat adineauri in lift ?
Carla privește spre lifturi dar nu mai are ce să vadă, ea nu mai e aici .
-Aaa...cred că era Lexie Jensen, domnule . Reprezintă A&Z company. Ține o prezenatre astăzi la etajul 30 B.
- Bine. Mulțumesc!
  Numele ei , numele ei . E numele ei ! Deci e adevărată. Ea chiar e aici .
-Meli dute la conferință. Nu imi păsa cine imtebă, am fost ocupat. Și anulează orice mai am in program azi !
  Meli se încruntă o clipă dar își revine imediat și imi raspunde serios :
-Da, domnule !
-Bun!
Apoi plec lăsându -le să creadă ce or vrea despre mine . Iau liftul și urc . Simt agitație prin tot corpul când mă dau jos din lift și mă îndrept spre ușa din capătul holului . Un ușier mi-o deschide salutându -mă și eu ii răspund grăbit apoi intru pe ușă. Imediat ce prezența mea e remarcată în cameră se face liniște. Cei trei bărbați de la masă se ridică:
-Domule , Shaw !
Dar mie nu imi păsa nici de ei , nici de formalitățile lor . Pe mine mă interesează doar ea . Și mă privește . Ține în mână o mapă și arată ceva la un proiector dar acum stă doar, parcă împietrită și mă privește. Imi dau seama că toată lumea din cameră se uita la mine . Imi dreg vocea :
-Am hotărât să iau parte la acestă prezentare. Doamnă Jensen , vă rog , continuați!
Ei ii ia o clipă să își revină din șoc sau poate și ea crede că sunt doar in  imaginația ei .
-Sigur .
Zice după un moment și zâmbește. Se întoarce la proiecția ei și vorbește mai departe . Pe tot parcursul nu aud nimic din ce vorbește. Doar o privesc . Mă uit la buzele ei pline și roz și pline care rostesc fiecare cuvânt atât de hotărât. E mai matură, dar are un corp la fel de desăvârșit ca intotdeauna. Mult mai aranjat din punct de vedere al îmbrăcăminții. Are părul ondulat lăsat pe spate cu o șuviță care îi tot cade pe obrajii perfecți. Dar ochii ei , de ei nu imi pot desprinde privirea . Sunt atât de închiși la culoare . Aproape negrii, aproape că nu poți vedea diferența dintre pupilă și iris iar asta ii face să pară și mai mari . Nu se uită de loc la mine cât timp vorbește.
-...Acest proiect , implică înființarea unui centru unde să fie ajutați copiii bolnavi de cancer . Asta presupune o investiție de 500 000 de mii de euro ca centrul să fie dotat cu toate cele necesare . Știu că sunt mulți bani dar e o cauză nobilă. Acești copii merită!
Își încheie ia discursul roșie în obraji de la hotărârea cu care a vorbit .
-Bine, doamnă Jensen , o să ne hotărâm și vă anunțăm ce am decis ...
  Începe unul dintre bărbații de la masă, cei puși de mine in această funcție . Or să o refuze. Știu că o vor face deoarece depășește bugetul pe care l-am alocat pentru donații cu 200 000 de mii . Cred că și ea își dă seama de asta pentru că văd cum colțurile buzelor încearcă să îi coboare chiar dacă ea se străduiește să le țină ridicate .
-Nu, nu . O să finanțăm proiectul . Mike, ai grijă să fie toate actele pregătite!
Toți își ridică ochii spre mine dar nimeni nu comentează nimic :
-Sigur , domnule!
- Multumesc, domnule Shaw!
Zice ea după o clipă. O privesc în ochi și de data asta imi susține privirea .
-Cu plăcere!
Apoi ies din sală și merg in biroul meu unde stau și meditez la tot ce s-a întâmplat azi .