Save me! #Finalizată

Capitolul 4

      10 ani în urmă

       Lexie

   Ah, bucuria primei zi de școală. Acel moment în care te întâlnești cu colegii, toată lumea are haine noi și perfecte. Școala e curată și băncile goale așteaptă să fie umplute de elevi .  Cine nu iubește prima zi de școală? Pentru că dacă o faceți aveți o mare problemă , nu o să putem să fim prieteni . Eu una detest școala. Atât de multe lucruri inutile învățăm și le uităm pe cele esențiale sau care s-ar putea să ne ajute cu adevărat în viață. Adică de ce să învăț la biologie ecosistemul unei pajiști lucru care să fim serioși, la ce o să mă ajute ? Eu aș prefera să ne învețe în acea oră cum să oferim primul ajutor . Ceva folositor care ar putea salva o viață.
   În orice caz era prima zi de școală și nu aveam nici un chef să merg .
-Lexie, vino ! O să întârziem !
Imi strigă mama de la parter . Oftez cât de zgomotos pot și imi târâi la propriu picioarele până la mașină. Mama vine spre mine și plescăie din buze când vede că nu mi-am aranjat perfect cămașa și că pantalonii au o dungă. Mi le aranjează în timp ce eu imi dau ochii peste cap .
-Trebuie să fii mai atentă!
-Da, cum spui tu !
   Nu avea rost să o contrazic pentru că nu ar ieși nimic bun din asta . Urc in mașină și o urmăresc cum merge până la ușa ei . Are hainele imaculate fără nici cea mai mică scamă sau dungă. Parul prins perfect cu agrafe și mult fixativ . Buzele ii sunt date cu ruj roșu cu un contur desăvârșit. Deci dacă ai putea să o descrii pe mama intr-un cuvânt acesta ar fi perfect . Dacă cauți în dicționar la cuvântul perfect o să o vezi o poză cu mama . Eu pe de altă parte aș fi pe undeva pe la rubrica greșeală. Mama își dorea o fiică perfectă iar eu nu eram una.
   În parcarea școlii e plin de elevi .
-Ne vedem la cină!
-Sigur !
Mă dau jos din mașina mamei și merg spre intrarea în școală. Trec pe lângă un grup de boboci emoționați și imi vine să le spun sincerele mele condoleanțe pentru anii ce urmează.
  Bia mă așteptă cu brațele deschise și eu o imbrățișez.
-Gata de un nou an ?
-Nu.
Imi face cu ochiul .
- Bine . Atunci să mergem!
  Intrăm în școală și ne îndreptăm spre clasa noastră. Băncile sunt de doar câte o persoană așa că eu și Bia alegem două din spatele clasei . Ne salutăm și restul colegilor care fac o gălăgie infernală, un ghemotoc de hârtie mă lovește în cap și imi zic ce bine că a început școala, mda, ce să spun . Dirigintele noastru, domnul Harry, e un om scund cu păr creț și foarte agitat . Intră în clasă și nu prea e băgat în seamă de copii . Ii ia cam cinci minute să facă liniște în clasă:
-Bine, bine . Acum , aș vrea să vă urez succes in noul an școlar! Sper să ne înțelegem bine , și nu uitați că acest an e foarte important pentru voi deoarce e ultimul an de liceu și la sfârșit va trebuii să alegeți ce facultate vreți să urmați.
Tăcere . Nimeni nu zice nimic așa că domnul Harry scoate o foaie din mapa lui și se întoarce spre tablă.
- Deci acesta e orarul vostru.
Oftez și imi scot un caiet și un pix unde notez orarul .
   Apoi încep să mâzgălesc prin caiet . Nici nu imi dau seama când se deschide ușa dar in câteva clipe se face liniște în clasă.
-Ah, tu trebuie să fii noul elev ! Domnul Shaw?
Zice domnul Harry.
-Da.  Eu sunt .
   Renunț la desenul meu și imi ridic privirea ca să îl văd și eu pe acest elev nou. Ochii mei văd prima dată un corp zvelt , ca de sportiv și apoi dau cu privirea de niște gropițe drăguțe. Dar când ochii mei ii întâlnesc pe ai lui , ceva din acel albaștri mi se pare cunoscut.
-Firar să fie!
  Exclam imediat ce fac legătura. Toți ochii din clasă se întorc spre mine. Noul elev  e chiar tipul de la petrecere pe care l-am sărutat .