Enigma

14.

Xender mă controlează de minute bune analizându-mi fiecare părticică a corpului. Raven privea în jur îmbujorată. Din când în când privirile ni se intersectau și aceasta tresărea de parcă privirea mea o curenta.

-Te poți îmbrăca acum, Derek. Mi-am luat cămașa pe mine încheindu-mă în grabă. Ți-ai mai luat pastilele? Dau negativ din cap. Nu trebuia să întrerupi tratamentul.

-Mă simțeam bine. Am comentat rapid.

-Dar nu ești. Rămâi acasă azi, voi veni la tine după program. L-am aprobat. Raven, mă poți lăsa singur cu fiul meu, te rog?

-Desigur. A spus ieșind de îndată. Am privit ușa, nu a închis-o de tot, semn că vrea să asculte discuția dintre noi.

-Ce caută ea aici, Derek?

-A vrut să se asigure că sunt bine.

-Ce face cu tine, Derek?

-Se joacă.

-Ce vrei să spui?

-Exact asta, tată, se joacă din nou cu mine, ca și în trecut.

-Nu îi mai permite!

-Nu-l mai iubi pe George! Am răspuns de parcă exersasem acest scenariu de mii de ori.

-Derek!

-Exact asta îmi ceri tu, îmi ceri imposibilul pentru mine. Poate că vreau să o las să se joace cu mine, poate că îmi place, poate că asta merit.

-Situația e diferită, Derek.

-Da, tu ești homosexual și eu nu, tu iubești un bărbat și eu o femeie, am ridicat din umeri privind ușa. O puteam observa prin crăpătura ușii.

-Ești sigur de asta, Derek?

-Nu e alegerea mea. Eu am ales să renunț la femeile ce voiau să intre în viața mea, dar ea nu e orice femeie.

-Înțeleg.

-Ce anume? Eu nu înțeleg nimic.

-Problemele tale se datorează ei. Nu ai nicio problemă fizică, inima ta reacționează la mișcările și apropierile ei. Tu fizic vrei să fi departe de ea, dar rațiunea ta o vrea aproape și această contradicție îți provoacă aceste stări. Te bulversează? L-am aprobat. Te agită? L-am aprobat din nou. I-ați liber un timp de la treaba ta și acordă-ți timp de relaxare. Mi-am umezit buzele privindu-l în ochi, apoi mi-am întors tot capul spre ușă.

-Nu-i spune nimic lui George.

-Despre problemele de sănătate sau de întoarcerea lui Raven?

-Despre nimic. Știm amândoi că se va îngrijora foarte tare.

-Și eu mă îngrijorez, Derek. Starea ta de sănătate nu e una foarte bună.

-Promite-mi că nu-i vei spune nimic, Xender!

-Nu pot face asta, Derek, îmi pare rău, ești și fiul lui. Ai nevoie de îngrijire...

-Îl voi lăsa pe Ian să experimenteze pe mine.

-Derek!

-Poate vor veni și James și Ginger.

-Derek!

-Mă pot descurca!

-Derek, viața ta nu e o glumă! Strigă Xender înroșit la față. Ai nevoie de atenție 24 din 24 nu de niște puști care trec din când în când.

-Dar nici atât de importantă cum o consideri tu.

Mi-am luat sacoul și am ieșit val vârtej. Raven mă privea rușinată. Am întins mâna spre ea. A privit-o preț de câteva secunde, apoi mi-a prins-o și a plecat cu mine spre mașină. Nu a spus nimic. I-am deschis portiera și a intrat rapid. Am urcat la volan și am privit în față.

-Nu vreau să afle nimeni despre ce s-a întâmplat înăuntru.

-Nu ești bine. A concluzionat ea.

-Uită-te la mine, Rave! Ți se pare că nu sunt bine? Ți se pare că am vreo problemă? A dat afirmativ din cap privindu-mă în ochi.

-Ce s-a întâmplat în parcare... E din vina mea?

-Ești lângă mine, bun? Ți se pare că mă comport cumva? Sunt bine, a fost doar o stare de moment. Xender a exagerat, bine?

-Ar trebui să stai un timp, îți pot ține locul la orfelinat, Sandra ar putea să se ocupe puțin de copii până te vei simți mai bine.

-Ai încredere în mine?

-Da. Răspunsul ei a sunat mai mult a promisiune, ceea ce m-a făcut să zâmbesc.

-Închide ochii. Am spus blând.

-De ce?

-Doar închide-i. Ai încredere. A închis ochii inspirând profund. Îți amintești ziua în care am venit la punte, când m-ai întrebat unde aș vrea să fiu, îți amintești răspunsul meu? M-a aprobat. Care a fost răspunsul meu?

-Aici.

-Bun. Știi de ce am răspuns aici? Nu am lăsat-o să răspundă pentru că am continuat. Pentru că aici ești tu. După acea zi m-am îndepărtat de tine, până la petrecerea mea. Atunci Dean te-a înșelat și te-am dus acasă și am rămas la tine, până a doua zi, privindu-te. Am întins mâna spre obrazul ei. Mângâindu-te, sărutându-te. Am șoptit alintându-i obrazul cu degetul. Îți amintești când am avut curaj să te sărut prima dată, în Paris? Îți amintești? Am repetat așteptându-i răspunsul.

-Da, glasul ei sună mai mult a gemete decât a vorbe raționale. Mi-am mușcat buza privind-o. Mi-am coborât degetul peste buza ei.

-Îți amintești când ne-am iubit pentru prima dată, pe plajă, după ce te-am întrebat dacă vrei să fii viitorul și prezentul meu. A fost pentru prima dată când am făcut dragoste cu o femeie. În timp ce îi vorbeam mă apropiam de ea. M-am oprit când ne-am atins nasurile. Îți amintești când te-ai mutat la mine? Când începeam să ne punem planurile în aplicare? Îți amintești când a dat năvala Dean peste noi? Când i-am povestit, când te-ai îndoit că nu ești suficient de bună pentru mine? Îți amintești când brusc ai disparut? Am întrebat retrăgându-mă brusc. O dată cu retragerea mea, ochii ei s-au mărit. Cine e fata cu care crezi că te-am înșelat?

-Wendy McKeny, a șoptit instantaneu. Am zâmbit larg când am auzit-o.

-M-a sărutat. Am șoptit lăsându-mă pe spate.

-Am văzut, a șoptit abia auzindu-se.

-Priveam copiii și ea s-a așezat lângă mine. Am vorbit despre copii, apoi mi-a pus o întrebare tâmpită, când m-am întors spre ea m-a sărutat.

-Nu vreau să aud, Derek.

-Trebuie să știi adevărul. E adevărat, m-a sărutat, dar am respins-o imediat. Ai fost singura femeie pe care am iubit-o. Am spus apropiindu-mă de buzele ei. Și încă ești, dar știi asta. Mi-am atins buzele de ale ei testându-le dulceața. Mi-am mușcat buza privindu-le. Apoi mi-am ridicat privirea spre ochii ei ce ardeau de nerăbdare. Mi-am închis ochii și i-am luat fața între mâini trăgând-o spre mine. Sărutul nostru era unul disperat, pasional, plin de dorință și dor. Ne spuneam toate lucrurile pe care am vrut să le spunem în toți acești ani prin acest sărut. Simțeam paradisul pe buze și asta mă făcea să plutesc.

Când am deschis ochii ea mă privea nedumerită. Sărutul a fost rodul imaginației mele. O priveam rușinat. Mi-am coborît privirea spre mâinile mele ce se jucau cu un nasture.

-Îmi pare rău! Atât am putut spune că am deschis portiera și am rupt-o la goană.

Mă simțeam rușinat, de parcă ea mi-ar fi văzut slăbiciunile, temerile și dorințele. Mă simțisem gol. Nu m-am oprit din alergat decât după câteva minute bune. Când m-am oprit eram în fața blocului, privind mașinile și persoanele care treceau. Așteptam să apară, dar totuși îmi doream să nu o facă, nu îmi puteam justifica plecarea bruscă. Mi-era jenă de mine. Am urcat în apartament și am auzit apa de la duș curgând. Cel care era în duș era nimeni altul decât Dean, obișnuiește să piardă vremea pe la mine.