Enigma

18.

Durerea de cap nu-mi dădea pace. La fel și amorțeala ce-mi cuprinsese corpul. Încerc să-mi deschid ochii, dar durează ceva până mă obișnuiesc cu lumina. În cele din urmă reușesc să disting silueta unei fete cu părul răvașit. Clipesc de câteva ori și reușesc să mă obisnuiesc cu lumina. O privesc pe fata din brațele mele. Îmi frec ochii cu mâinile și sar din pat când văd ce femeie ajunsese în patul meu. Wendy își ridică capul speriată și se acoperă mai bine. Mă uit în jos și mă agit și mai rău când văd lipsa hainelor. Mă îndrept spre dressing și mă îmbrac în grabă.

-Pleacă, Wendy!

Am ieșit din cameră și am mers în living. Acolo se auzea glas de femeie cântând. Am mers cu pași precauți și m-am oprit în ușă și am privit-o pe femeia ce-mi purta tricoul și se legăna în ritm cu melodia pe care o cânta. Brusc eram foarte confuz. Am plecat în căutarea celor doi prietenii ai mei. I-am găsit pe amândoi într-o cameră dormind. Unul în pat, altul pe fotoliu. Din fericire erau îmbrăcați. I-am trezit cu grijă să nu mă audă altcineva.

-Frate, ce ai? E dimineață. Protestează Dean.

-Am o problemă.

-Ce problemă mai ai? Oftează Ian.

-Nu-mi amintesc nimic de aseară și dimineață eram cu Wendy în pat, apoi Raven la bucătărie în tricoul meu.

-Wendy dispăruse de mult când Raven te-a dus în dormitor.

Îi aprob și ies. Trebuie să-mi amintesc cumva. Merg în bucătărie și arunc un 'neața murmurat. Îmi aprind o țigară și merg spre fereastră. O deschid și rămân acolo. Ce-mi amintesc? Îmi amintesc că o evitam și am început să beau foarte mult. Și dansam, dar doar atât. Restul era atât de încețoșat. Mă trezesc cu ceașca de cafea ținută de Raven întinsă spre mine. Îi mulțumesc și o iau în mâini.

-Nu știu unde ai aspirinele. Probabil te doare capul foarte rău.

Uitasem de durerea de cap. Șocul de a mă vedea lângă Wendy și amintirea lui Raven gătind pentru mine. Eram atât de confuz că uitasem de durerea ce-mi făcea capul să explodeze. I-am făcut semn spre sertarul cu aspirine. Mi le-a dat și și-a reluat treaba.

-Te-ai trezit de mult? A dat afirmativ din cap. Ce s-a întâmplat aseară? S-a oprit brusc, iar eu mi-am mușcat limba.

-Înainte sau după ce m-ai sărutat? Am privit-o confuz, știam că nu mă vedea, dar eram dat peste cap.

-Știi cum a ajuns Wendy în camera mea?

-Era acolo când te-am dus, goală, a spus ultima parte șoptită.

-Și cum am... Am făcut...

-Nu știu ce ai făcut sau nu, Derek. Te-ai dezbrăcat când eu am ieșit. A fost liniște în toată casa, a spus nervoasă, iar eu am bufnit în râs ușurat.

-Ce ți se pare amuzant?

-Mă speriasem că mă culcasem cu ea, dar nu s-a întâmplat.

-Ești virgin?

-Stii bine că nu, am bufnit într-un hohot de râs.

-Te comporți ca o virgină.

M-am înecat cu cafeaua și am început să tueșesc și să-mi abțin hohotul de râs. A venit spre mine îngrijorată. M-am ținut de blat și am continuat să tușesc râzând. În cele din urmă mi-am revenit.

-Dumnezeule, am expirat ușurat. Chiar așa mă comport.

-Ești rău, spune împungându-și degetul în pieptul meu.

-Cum sunt? O întreb făcând un pas spre ea.

-R ă u. Spune pe litere cuvântul.

Mă reped spre ea și încep să o gâdil, iar ea începe să țipe, să râdă și să agite. O trag între brațele mele și o gâdil. Ajung cu ea lipită de perete, agitându-se și râzând în fața mea. Îi imobilizez capul și îmi lipesc gura de a ei. Într-o secundă devine confuză, șocată și lucidă. Îmi răspunde trăgându-mă mai aproape de ea. Îi cercetez gura, apoi îi întâlnesc limba și sfârșesc prin a-i mușca buza. O trag după mine în baie. Încui ușa și mă întorc la ea. Îmi plimb mâinile peste corpul ei de care îmi fusese atât de dor. Îi ridic tricoul și o las doar în chiloți în fața mea. Ajungem amândoi dezbrăcați sub jetul dușului, iubindu-ne cum doar noi știam. Pieptul ei dezgolit se împingea o dată cu al meu.  O văd închizându-și ochii și deschizând gura scoțând sunete de plăcere.

-Te iubesc! I-am șoptit la ureche și am simțit-o cum picioarele îi cedează.

Am căzut amândoi privindu-ne în ochi printre stropii fierbinți ai dușului ce deveneau treptat prea reci pentru căldura ce o emanam. Deși chipurile ne erau inundate de stropi de apă, am putut sesiza lacrimile ce-i cădeau. Apoi au urmat ale mele. Și am sărutat-o. Lung și apăsat, arătându-i toată iubirea pe care o ținusem ascuns departe de ochii lumii.

-Ne vom ridica împreună, când vei fi pregătită.

-Mâine pleci, Derek! Cum ne vom ridica împreună dacă mă vei părăsi.

-Am nevoie de plecarea asta. Pentru tot ce ai părăsit și ai lăsat în urmă, pentru mine, pentru tine. Pentru amândoi.

Și-a lipit fruntea de umărul meu, apoi m-a sărutat pe linia claviculei. Am strâns-o în brațe. Ce nu știe ea e că acum îmi iau rămas bun. Poate chiar adio. Îmi iau adio de la tot ce putea fi, de la tot ce a fost și chiar de la tot ce este. După dușul împreună, amândoi mergem pe căi diferite. Drumurile noastre nu se mai intersectează deloc. Am ajuns în Florida. După ce mi-am lăsat bagajul am plecat spre adresa unde locuiesc Mary și Josh. După 20 de minute ajung în fața unei case cu un etaj. Cobor din taxiu și merg spre intrare. Înghit în sec și apăs pe buton. După câteva minute îmi deschide ușa o femeie.

-Mary Wilson?

-Eu sunt. Am înghițit în sec emoționat și am încercat un zâmbet.

-Sunt Derek Davis-Miller. Femeia mă privește confuză, iar eu continui. George și Xender Davis-Miller m-au adoptat de la orfelinatul în care dumneavoastră si Josh Wilson m-ați abandonat. Îmi mușc buza. Femeia stă câteva clipe pe gânduri analizând situația.

-Dumnezeule! Derek, tu ești, mă strânge în brațe, iar eu răsuflu ușurat strângând-o în brațe pe femeia care îmi dăduse viață și care mă abandonase. Ai crescut atât de mult și ești atât de... lacrimile femeii îi inundă chipul și simt o durere-n inimă. Îi șterg lacrimile și o strâng în brațe din nou. Haide, intră în casă.

Mă supun și înaintez. Casa e modestă, dar totuși făcută cu stil. În living se află două fete alături de un domn. Una dintre fete are un copil de 2-3 ani în brațe. Mă întorc cu 16 ani în urmă. Îmi amintesc o adolescentă scriind și având grijă de mezina familiei. Înghit în sec și îmi mușc limba.

-Josh, îl mai știi pe Derek? Bărbatul se uită încruntat la mine. Derek de la Xender și George.

-Derek? Întreabă femeia cu copilul în brațe pe care îl lasă pe canapea și se ridică în picioare.

-Da, Annie. Draga mea soră îmi sare în brațe și eu o strâng în brațe sărutând-o pe creștet și ținându-mi în frâu emoțiile care vor să se exteriorizeze. Kath, îi fac loc și mezinei și le strâng în brațe pe ambele fete. O sărut pe creștet și le strâng mai tare la pieptul meu.