Din ipostaza mea, al acestui narator anonim, doresc a confesa iubitor, tainic o persoană-mi dragă, din ambele puncte de vedere ale frumuseții ființei umane. Căci, desigur, cine iubește descrie persuasiv portretul exact ce aspiră în a fi văzut din alt punct de vedere.
Nucleul ochilor mei goi, somnoroși, iubind stângaci, vor să o descrie pe ea. O anume ea. Numele-i nu-i contează. Ci trăsăturile-i. Aproape toate !
Prezintă un păr bogat, brunet, puțin ars la vârfuri, ochi de o mărime medie, umezi, triști, cu o tentă deschisă de maro, nas firav, completând cu buze de un contur tentant, roze ca petale de trandafiri ai primăverii, căci ea-mi aducea primăvară. Se înfățișa puternică, masivă, înaltă, purtând o statură matură, dulceagă de nepăsare, nevoie, singurătate eternă.
Ea în sine era nostalgică, bravă de aventuri ce nu trebuie menționate, tristă, plictisită de aceeași monotonă rutină, ademenitoare. Până-n măduva oaselor. Mima mulțumirea față de toți, chiar toți. Levita între o acută pieire și o viață ce-ți deschide simțurile ascuțite. Îți venea să o adori ! Dar era doar plăcută vederii și neînțeleasă datorită jargoanelor monstruoase. Iar când ne-am întâlnit și cunoscut în real, era băi fierbinți de bujori și trandafiri, miros de parfum expensiv și-un gust cu o denumire...dulceagă.
Dar, a fost, destrămându-se spontan, în totalitate rămânând doar rugină și o dureroasă remușcare a sensibilității ei...
YOU ARE READING
Viata celui mai nebun dintre naivi
Non-Fiction"...Eu sunt cuvinte.Sunt culori închise.Culori oarbe.Acțiuni fără sens.Confuzie eternă.Persoane rătăcite.Frică.Iubire...Rănire după tot ceea ce a fost impecabil.Unde cândva fură scuturi de argint și perfect.Acum e doar "ceva".Banal. (...)"
