Viata celui mai nebun dintre naivi

-chandler din "prietenii tăi"-

15.07.18
"Fata cu sori in obraji"

Soarele s-a decis să facă o pauză
În părul tău;
Miroși a vanilie caldă și lapte proaspăt,
Căci ciocolata îmi este prea uzuală...

01.08.18
"Chandler from Friends"

--Am să ajung să imi urăsc numele pentru că și tu "îl porți", dar e un amar, pentru 2 oameni care au aceași chemare.--

"Îmi era rușine să știu că ai ajuns, acolo, lânga ei, pe lângă ei. Mă pitisem, m-am micșorat exagerat, să crezi că nu sunt acolo...să îți dai ție impresia categorică că nu ai ochi și pentru mine, să-mi zărești omul.
Apoi mi-am agitat ochii, sculptat cu mâinile goale, după ai tăi, model...nuanța aia închisă!
(Îmi exciți gândurile)...Ești puternică din esențe ce ți-au oferit viață, dar tu nu spui acest esențial.Ai crede că e o laudă, așa, anapoda.
Imi place să iți simt prezența și furia aia care-ți tresare, ce-mi umblă pe șira spinării, să o modelez după îndrumările stărilor mele de spirit...furia ta! Răsare în tine, exact ca o sămânță de "florea soarelui", iar eu am o teamă ca de copilaș fraged în prezența scânteilor. Ești neobișnuită...și corpul îmi tremură când bag de seamă gloriile tale...cafele nesorbite, din care te-ai înfrupta doar tu, zi și noapte albă, doar tu și obiceiurile tale incognito.
Nu ai oferi...cu mine, nu-ți "fac cu privirea" țigările mele, firele mele încărcate pănă la refuz de tutun, nicotina ordinară. Țigările mele nu-ți plac...!
Dar uite că te cuprind cu ața atenției mele și a privirii uzuale a ochilor din sufletului (știi ce e acela ?) E un material de modelat, puțin mucegăit...
Mai vorbește cu a ta patimă atrăgătoare, palpitantă...iar, uite-mă că mă bag în seamă ca musca-n lapte. Ah...
Să fie cu iertare, muzo!

Iți dorești a fii o "musă"...?!

Vorbești, și mierea ți se prelinge pe colțurile gurii, iar laptele își face schimbul cu apa sărată din globurile...planetele tale amare albăstrui-verzi.Ai o amărăciune când vezi lumea...pari să fi fumat doar "iarbă", dar pari și "înghesuită" de tot ce te cuprinde...din juru-ți...
E prea multă cafea și prea puțină lume care să o încerce.Mă iau după tine, îmi gust noutatea, cafeaua ce se așterne în sufletul meu, ca o plapumă peste ghețari somptuoși...Desigur, sugestia ta;
Am ales nesigur drumul tău spontan! Am vorbit, și ai vorbit și restul au vorbit! Hainele tremurau, parcă se incălzeau singure...

îmi excitai gândul (din nou);
te voiam in sange

Eram nebun la ora aia...eram înnebunit după sportul ăsta...pe care îmi e teamă să îl practic din nou.

M-am aruncat în furtuna
ochilor
tăi...

Frumoaso---
...speram că ai observat că nu mă dădeam bătut...

Iar, apoi, a trebuit să zbori spre nu știu unde (de fapt, știam...dar preferam să ignor amănuntul...);
Te-am strâns în brațe fără să dau drumul unei suflări...și ele meritau această dulceață...fructul soarelui.
Ai plecat...și te-ai uitat la mine, zâmbind, c-un fulger în priviri, cum nici florile, zeițele și instrumentele ce-mi cântă haotic în minte nu au făcut-o...

Simt că mă înfrupt cu soarele tău plictisit de viața asta...simțim cu toții că murim...

Mai vreau să beau o cafea, în fața ta, din nou
Și, din nou... până sparg toate paharele din cafenea !
Imi aprinzi sângele. E timid...și el...

"Vreau să iți intru în sânge. Înțelegi ?"-Invitația la Vals, Mihail Drumeș

Argumentele tale legate de tot ce se întâmplă în jur au trezit ceva în mine atât de pasional...

Ești genială;