Viata celui mai nebun dintre naivi

-Amsterdam-

Simțeam cum emoția viitorului ce se apropia avea să mă termine;
că îți voi arăta ceea ce cuvintele nu mai știau să articuleze:
gesturile să-și forțeze dorința de a te săruta: încontinuu, în felul în care încerc pentru prima dată cel mai rafinat gem de trandafiri făcut de cea mai îndepărtată rudă.

Buricele degetului arătător explora, explora terenul pielii tale moi, gura tocmai ce pășea în raiul trandafirilor sfioși, ochii mei își reflectau plăcerea-ți în spatele pleoapelor subțiri
Și mă simțeam iar protejat, liber, că-mi dai în dar o afecțiune copilărească, săruturi calde și candide, că inocența iți ieșea prin pori și emana parfumul unei cărți în care sfârșitul era început, iar începutul nu avea să fie terminat;
Dominam ceva ce mă dorea, cumva, din ce în ce mai mult, iar mâna grea îți desena pe formele trupului și nu dorea deloc să se reîntoarcă la al său posesor;
Te-am strâns de gâtul sufletului, iar tu zâmbeai în petale moi de bujori în urechea mea stângă...și-mi înfiorai groaza și armonia;

Nu eram deloc singuri, iar eu mă temeam de strigoi, de ochii lor, de reacțiile lor, gesturile lor scârboase și gândurile lor pline de păcat

Dar te aveam lănțișor cu clopoțel și mă legam de suntele curate și timide; îmi dădeai impulsuri și motiv să te strâng în abisul temporar al unui "mereu" magic și perfect.

"Ține-mă de mână
Ține-mă de mână
Ține-mă de mână"

Să nu mai spui ceva; nici gura ta, nici corpul tău (ori ansamblul nostru, unul singur), nici sufletul tău să nu-și trezească lacrimile din somnul bine meritat pentru...plecarea ta:

Copilă
M-am simțit iubit după atâta timp,

Iar eu am vrut să te răsfăț

Cu puținul pe care încă îl mai am

Semnat,
Un vicios care caută pacea și inocența aceasta în orice ființă născută din pământ;;;