Viata celui mai nebun dintre naivi

-Ființa cu cel mai gol corp din acest câmp al lumii-

Vulcani. Văd oaze cu vulcani activi în plin deșert. Fata Morgana. Frică. Somnolență. Independență. O fire puternică. Un caracter în cârje. O prea tânără inimă, dansând goală pe un câmp verde, cu boabe de nisip, curgându-i pe piele, de parcă o ploaie seacă i-a invadat intimitatea. O noapte caldă, un corp arzând, ea goală, uitată parcă de o lume de tirani în mijlocul ei.

Ești un duș acid în imaginația mea. Ceva ce poate avea scăpare. O lumină pâlpâindă pe melodii necunoscute(de mine, cel puțin). Un chip agitat, un vechi viciu ce s-a așternut în mimica și dansul ei obscen. O naivitate ieșită din comun, o nebunie perversă. O singurătate ce nu o alină, dar îi ține de cald și viceversa. O pânză de păianjen în țesăturile lacrimilor ei, gândului ei obscur. O senzație de ardere latentă în vorbele ei, faptele ei, căci ea nu crede în consecințe. Nu te-ai plictisit să dansezi pe aceleași drumuri asfaltate cu un nisip care-ți irită pielea ? Nu simți cum nebunia și tristețea te țin de gât, într-un lanț, așteptând încleștarea gurii tale mute și buzelor tale uscate ? Nici nu știi ce sunt astea !

Ai nevoie de diagnostice să știi că ești tu, fața care doar visează că dansează într-un câmp nisipos, adus de mine pentru ea. Cunoști melodii superbe și profunde. Și numele tău comun are, parcă, un altfel de ecou în mâinile mele ce păstrează cuvinte. Mă adăuga vieții tale, pentru al tău dans sobru și viața ta, pericol, sunt ceva nou pentru mine. Vreau să-ți cunosc tentele, aroma pielii, nebunia lipită de părul, și pașii tăi și greșeala graiului tău.

Dacă-ți cer prea multe, arată-mi masca pe care ți-o arăți doar ție, în intimitate, când fumezi, când vezi în întuneric vise ce sunt coșmaruri. Dacă nu poți fi un om, fii o ființă ! Cu cele mai multe defecte, cu cei mai frumoși ochi, cu cele mai sărate lacrimi, cu cel mai gol corp din acest câmp al lumii...

Nu ești un tip de persoană, nici un diagnostic. Ești comoara unui poet. Poeților. Ești fantezia tăcerii și a plăsmuirilor nocturne. Nu te mai ascunde... Pătează-ți cu soare întunericul. Pentru că poți...

Poate că e o greșeală totul...

Poate nu te voi înțelege niciodată...