Doar Un Pariu?

Cine e copilul nou?

Este dimineaţă. Soarele jucăuș se strecoară cu razele lui printre perdelele orfelinatului. O mică rază,se plimbă de colo,colo prin faţa mea. Nu vă imaginaţi că are picioare,dar acea rază parcă este controlată și pusă pe treabă de a mă trezi. Deschid incet ochii,dar ii inchid la loc deoarece raza m-a orbit. Sar ca arsă din pat și incep să injur in barbă. În faţa mea,Zayn,fratele meu mai mare cu un an,se joacă cu o oglindă.
Mă uit urât la el pentru al intimida,dar el doar râde de faţa mea nervoasă
-IDIOTULE!DORMEAM,OK? CINE DRACULUI TE PUNE PE TINE SĂ TE JOCI CU OGLINDA AIA,SĂ MĂ TREZEȘTI PE MINE?ţip eu super nervoasă și destul de tare la Zayn
Începe să râdă și mai tare de vocea pe care am reușit să o fac și de faţa mea care cred că e mai roșie ca o roșie.
-Hai măi surioară..mă distram și eu.
Spune si el intr-un final,oprindu-se din râs
Mă uit destul de nervoasă la el,dar imi amintesc că nu are rost să mă cert cu un idiot cu mintea lui de copil.
Trec pe lângă el nonșalant și merg spre camera celei mai bune prietene.
De când sunt în acest orfelinat,m-am axat doar pe Luiza Drew,cea mai bună prietenă. Ea a fost de când am intrat prima dată in acest loc cu lacrimi în ochi. Ea a fost mereu acolo să mă ia în braţe când plângeam nopţi întregi. Ea a fost mereu acolo când aveam nevoie de un sfat..ea este totul..Nu știu ce m-aș putea face fără ea..
Bat încet în ușă,pentru a fi sigură că nu trezesc pe cineva dacă ea incă doarme,dar mi se lumineaza ziua când aud un "intră"infundat
Intru încet,fără să fac zgomot,văzându-mi prietena întoarsă cu spatele,pe pat,băgată in pătură. Mă abtin să nu râd și mă apropii incet de pat.
Vocea ei din pernă se aude
-Cine e?
Mă chinui să inteleg ce zice la ce voce de adormită are,si imi continui drumul.
Ea se sperie puţin de faptul că nimeni nu ii răspundea și se ridică repede in fund. Eu eram intr-un colt,foarte intunecat al camerei,lângă pat. Sigur nu mă va vedea
-E cineva?
Se aude iar vocea ei de copilă adormită
Se dă incet jos din pat,luându-și halatul pe ea. Atunci,eu sar din ascunzatoare și tip.
-MĂĂĂIIIIII. Te-ai spăriet?
Face cinci pași in spate din cauza sperieturii,mai rău ca o maimuţă d-aia,și cade in fund,pe parchet.
Incep să râd ca o handicapată scăpată de la spitalul 9,uitându-mă la faţa ei roșie care ar putea să mă omoare din clipă-n clipă
-CE DRACU E INNEREGULĂ CU TINE?
Ţipă la mine foarte nervoasă.
-Farsă de 30 Noiembrie.
Spun eu cu o voce de amuzament.
Mă intorc puţin cu spatele,și in a doua secundă,o pernă mă dăramă pe jos.
Ah,lovitură fatală.
Mă ridic cu greu și spun
-Să inceapă răzvoiuuuul!
Am început să ne bătem cu perne ca acei copii de clasa a 4-a=)
-Doar atâta poţi boșoroago?
Spune ea cu un zâmbet copilăresc pe faţă.
-Stai-
Și nu apuc să continui deoarece cineva intră in cameră,nelăsat de nimeni.
Mă pregătesc să aplic o înjurătură dar era directoarea orfelinatului,și m-am abtinut cu greu.
Se uită ciudat la noi,apoi incepe să râdă.
-Faceţi curat aici și veniţi la masă. Vom avea un copil nou.
Spune repede și pleacă,inchizând ușa in urma dumneaei.
Doamna Luiza Ferrari este o directoare minunată. Mereu am considerat-o ca pe o mamă. Este foarte iubitoare,foarte bună,dar in acelaș timp și foarte serioasă. Când cineva nu-i respectă regulile..nu e de bine..Știu ce a păţit fratele meu când se credea băiat rău,și nu doresc nimănui..

**************
După 20 de minute de strâns toţi fulgii de pe jos,și de aranjat prin cameră,ne punem întrebarea. Cine e copilul nou?  Oare e un mocos de 10-11 ani? Sau cineva de vârsta noastră? De 15 ani..