Doar Un Pariu?

Doamne ajută-mă!

Mă ridic de pe iarbă și îmi continui drumul spre casă.
Pe cât de mult aș vrea să rămân în parc,sub lumina lunii și privind miile de stele,pe atât de mult vreau să ajung acasă și să îmi fac un duș fierbinte.

**********
Este 00:25 iar eu abia intru în casă.
Luminile sunt stinse peste tot deci rezultă că toată lumea doarme.
Urc scările și dau să intru în camera mea,dar observ că ușa lui Luck e interdeschisă,așa că mă apropii încet să văd ce se întâmplă.
Mă uit în camera lui,acolo unde ușa era deschisă și pot observa sticle de bere,vin și poze rupte pe jos.
Auzindu-se ceva spart,mă îndepărtez repede de ușă.
Fug spre camera mea și mă lipesc de ușă.
Încep să plâng,iar.
De ce? De ce doare așa tare? Ce se întâmplă cu noi,Luck?
Spune-mi...

Atunci,cineva parcă îmi bate în geam.
Sau,a aruncat cu ceva în el..
Mă ridic încet,ștergându-mi lacrimile și îndreptându-mă spre geam.
Ies pe balcon și observ o piatră de care este lipit un plic. Mă uit în jur și nu mai e nimeni.
Deslipesc plicul de pe piatră și intru iar în camera mea.
Mă așez pe pat și deschid plicul

"De ce nu dormi copilă? Iar te-ai certat cu idiotule ăla,așa-i? Ei,poate vestea asta te face să te simţi mai bine.
Sunt dispus să iţi zic cine a programat să ai în loc de un iubit,o conservă.
Dacă tot nu dormi,vreau să ne întâlnim în 10 minute pe strada principală,la cafenea
Dacă nu ajungi în 10 minute,i-aţi adio de la a mai știi cine ţi-a cauzat atâta rău"

Arunc plicul pe jos și aștept să mi se refacă respiraţia.
Merg în baie,dându-mi cu apă pe faţă.
Mă uit la faţa mea palidă și tristă,și gândindu-mă dacă ar trebuii să mă duc sau nu...

*******
Felinarele din jur luminează pal strada întunecată și nelocuită de nimeni. De când am plecat de acasă m-am gândit dacă e bine ce fac sau nu.
Mă uit în stângă și dreaptă,tot auzind frunze și crengi zdrobite sub picioare.
Ajunsă pe stradă principală mă uit în jur.
Oare,a fost doar o glumă proastă?

—Nu credeam că vei apărea.se aude o voce groasă după un copac
—Nici eu nu credeam dar vreau să știu cine mi-a rănit iubitul!zic sigură pe mine

Individul se apropie de mine,eu rămăsând aproape împietrită.
Era îmbrăcat în negru,cu o mască pe faţă.
Se apropie de corpul meu,atingându-mi pielea catifelată de pe gât cu degetele lui.
Mă dau în spate câţiva pași, tremurând,și aproape că vreau să o iau la goană dacă nu mi-aș dori să știu cine l-a rănit pe Luck.
—Nu iţi fie frică.zice cu o voce groasă,eu tremurând ca o lașă în faţa lui
—Vreau să știu cine i-a făcut rău lui Luck!ţip la el deja exasperată de situaţie.

Se uită în spatele și pot observa cum face un semn cuiva din spate.
Văd cum o mașină neagră pornește și se îndreaptă spre noi.
Mă mai uit odată la ea și încep să fug prin pădurea de lângă noi.
Individul fuge după mine,eu aproape plângând. Ce a fost în capul meu când am acceptat să vin aici? Dacă nu știe nimic despre asta? Dacă e doar un om ce vrea să îmi facă rău?
Mă uit în spate cu speranţa că a plecat,dar nu. Se ţinea după mine,aproape ajungându-mă.

Am luat câteva zgârieturi frumoase de la niște crengi nu prea prietenoase.
Incep să mă afund tot mai mult în pădure,si am și scăpat de tipul ăla. Sper și cred.
Mă opresc extenuată și mă așez cu spatele pe trunchiul unui copac.
Scot telefonul,dar observ că nu am baterie.
Bravo Rose,nu ti-ai reîncărcat telefonul!
—Aici erai!ţipă tipul la mine,eu speriindu-mă și ridicându-mă instantaneu in picioare. Atunci,in spatele meu apare alt băiat,ce mă prinde strâns de umeri,eu nereușind să scap.
—Lasă-mă! Lăsaţi-mă! Nu v-am făcut nimic idiotilor!ţip la ei și incercând să ies din strânsoarea asta.
Ai promis că imi zici adevarul tâmpitule!continui eu ţipând
—Schimbare de plan prinţesă!zice zâmbindu-mi și făcându-mi cu ochiul,eu fiind scârbită

Ne îndreptam spre iesirea din pădure unde era aflată mașina.
Nu are rost să tip cu toate că am încercat de câteva ori. Nimeni nu se află pe aici! E pustiu dracului! Nu știu ce să fac. Imi e frică!
Lacrimi lovesc pământul rece al pădurii,abţinându-mă să le ţin pentru mine și să nu se observe ce slabă sunt.
Atunci,văd că băiatul care m-a mintit tot timpul a plecat să aducă masina,rămăsând cu cel cu mașina.
Observă suspinele mele și se oprește
Se pozitionează in faţa mea,nedându-mi drumul și îsi inclină capul
—De ce plângi?zice stins,parcă neavând sentimente dar are o parte de regrete
—Să inteleg că acum mă duceti la mare unde e soare si cald si o sa ma intalnesc cu iubitul si prietenii mei?!ţip la el
—Nu. Dar nu ai de ce să plângi. Tu nu ești așa.zice de parcă mă cunoaște
—Nu ai de unde să știi cum sunt eu.zic eu

Se întoarce la drum,începând iar să mergem. Evită să răspundă?!
—Știi cine sunt?!continui eu
—Ă,nu,nu! Sigur că nu! Ești doar o altă puștoaică pe care șeful o vrea.
Dar,după cum vorbeste despre tine,nu te vrea doar la pat. Cred că e indragostit de tine.zice el

Mă uit la el si pufnesc
—Perfect! Un psihopat e indragostit de mine! Ce poate fi mai frumos de atât?

Ajunși la mașină,sunt băgată cu forţa în ea. Mă uit pe geam și las lacrimile să curgă pe mocheta care miroase a nou.
Trecând pe lângă casa mea,bat în geam dar degeaba. E ora 2. Toată lumea doarme. Doar..Luck..Are lumina aprinsă.
Părea distrus ultima dată când l-am văzut..dar de ce?
La dracu! Trebuia să vorbesc cu el. Trebuia sa ii zic de toate mesajele anonime pe care le primesc! De ce sunt atât de proastă?
Am ajuns să fiu inchisă intr-o mașină cu doi nebuni care nu stiu ce îmi pot face.
Doamne ajută-mă!

********
Am postat dar..

Capitolul e o glumă...

Glumesc:))
Ideea mi-a venit pe parcurs. Și chiar sunt mândră dă ea.
Scuze ca nu am mai postat guys. Am avut o gripă infectă ce nu mi-a permis să stau pe telefon. Doar sa dorm.
Sper sa va placa
Nu uitati să votati!💓