Doar Un Pariu?

Tipul misterios

Emoţiile sunt mari..Cu pași mici și mărunţi mă îndrept spre birou.Lumea se uită ciudat la mine,și nu știu de ce. Am omorât un om?
Ajung în faţa biroului,privesc timp de câteva minute ușa neagră și mare pe care scrie"DIRECTOR" ,și mă gândesc dacă să intru acum,sau să fug.
Bat timid in ușă și se aude un intră.
Apăs pe clanţă și imping ușa. Mâinile mi-au transpirat iar inima îmi bate ca o locomotivă. Intru incet și salut politicos. In faţă,se află doamna director,pe scaunul ei uriaș,iar in faţa dumneai se mai află cineva. După haine,este un băiat. Nu ii pot vedea faţa deoarece e intors cu spatele,dar nu cred că il cunosc.
-Așeazăte Rose,avem ceva de lămurit.vocea directoarei mă scoate din gânduri și cu pași mici mă indrept spre scaunul de lângă necunoscut. Mă intorc cu faţa spre el timp de câteva secunde,dar are gluga in cap și nu ii pot vedea faţa.
-Deci,Rose. Îmi pare rău de incidentul de la cantină. Nu cred că a fost cu intenţie. Nu-i așa domnule Mattew?
Băiatul de lângă mine aprobă scurt din cap,fără a se uita la cineva.
Am aflat că numele lui e Mattew,deci înseamnă ca el e tipul nou..
-Ok.aprobă directoarea. Rose,scuze dacă te-am speriat. Voiam doar să te asigur că nu a fost cu intenţie și că nu se va mai întampla.
-Doamna Luiza,de ce v-aţi preocupat atât? E totul ok. Sunt bine. Si asa aproape mi-a trecut. Vă mulţumesc mult!
-Rose,știi că ești cea mai importantă persoană din viaţa mea?As face orice pentru tine..Ești singurul meu copil..

Și aici m-am derutat. Ce? Singurul ce? ...
-Ă..Poftim?intreb destul de derutată
Isi musca buza de jos și imi zice ceva ce m-a cam uimit
-Rose. Te consider ca o fiică. Te iubesc mult și iţi vreau tot binele. Acum hai,du-te în camera ta. Am treabă.
Și tu mucosule,ai grijă cum te comporţi!
Băiatul aprobă iar din cap și iese pe ușă fără a fii văzut. Zici că e ninja băiatul.
Mă ridic de pe scaun,o salut pe doamna Luiza și plec spre camera mea.
In drum,văd acelaș băiat,stând undeva intr-un colţ,ghemuit.
Mă apropi incet de el,și mă aplec la acelaș nivel cu el. Il ating ușor pe umăr,el tresărind,dar fără a se uita la mine și il intreb:
-Ești ok?
Atunci se smugește și se ridică in picioare,în așa fel,incât să nu ii văd faţa
E cu spatele la mine și imi zice
-Lasă-mă in pace! Nu am nevoie de mila ta!
Și atunci pleacă,lăsându-mă fără cuvinte..
Are o voce calmă..dură..dar parcă e plină de durere..
O să aflu eu ce e cu băiatul ăsta si care e povestea lui. Am să aflu..