Printesa Vampirilor II

Ziua mea(partea 1)

Au trecut mai bine de 2 luni de când am aflat că Dimitri e fratele meu și am întrerupt orice legătură aveam cu el.. Nu am spus nimănui ce am aflat, pentru că ar fii un dezastru total.. Singura persoana căruia puteam să îi spun era..Micky... dar el.. a murit.... Părinții mei încă nu m-au luat la rost sau întrebat depre ce s-a întâmplat de m-am despărțit de Dimitri... Sunt prea ocupați ca să se gândească la viața mea amoroasă...

Tot castelul este ocupat cu pregătirile pentru ziua mea.. Nu îmi place să îmi sărbătoresc ziua cu mare fast, dar la noi în familie așa se face în fiecare an.. Și când te gândești că peste 3 zile voi face 19 ani.. Sunt curioasă ce îmi vor face ai mei cadou.. Nu m-aș supăra dacă mi-ar lua o mașină doar a mea sau încă o motocicletă... Ziua mea va fii celebrată mai mult în felul unui bal mascat.. Zici că suntem în anii '70.. Dar anul ăsta, tema este "balul mascat" pentru că a fost ideea lui Micky ca de ziua mea să facem asta.. Și părinții mei s-au ținut morțiș să îi îndeplinească dorința...

Printre toată agitația din castel, am nevoie de puțină plimbare prin parc.. Fix când deschid ușa, el voia să apese pe sonerie..

Eu:Nu îmi vine să cred!!! Ai ajuns! Îmi era așa dor de tine!
Tudor:Nina, ți-am promis că o să vin.. Am zis că o să te ajut să iți cauți fratele și plus, nu puteam lipsi de la aniversarea ta!
Eu:Tudor scumpule, avem multe de discutat.. Dar mai întâi, vrei să iți lași bagajele și să mergem să facem o plimbare prin parc pentru a discuta despre fratele meu și despre orice...

Tudor își lasă bagajele și plecăm spre parc.. Am plecat spre Central City, care era la vreo 3 km de casa mea, așa că am luat mașina lui tata cu sofer cu tot..
Povestindu-i lui Tudor toate cele întâmplate, nu îi venea să creadă.. El nici măcar nu a știut că Micky a murit de câteva luni...

Tudor: Ai fii putut da și tu un telefon să îmi spui. Nu am știut. Îmi pare așa rău.. Și cât despre Dimitri, te-ai gândit că poate nici el nu știa de mult timp?!!!
Eu:Sincer, nu și nici nu vreau să mă gândesc... Vreau să îmi serbez ziua cu mare fast.
Tudor: Oh Nina, te-ai schimbat așa mult...
Eu: M-am săturat să am grijă de oricine altcineva și să fiu nevoită să las deoparte ceea ce vreau eu..

Tudor nu a mai zis nimic și pentru câteva minute bune plutea o liniște absolută între noi... Simt cum o mână rece, și destul de familiară, mă atinge.. M-am întors, și văzând cine e, dau să plec....

Dimitri:Nina... Te rog. 2 minute acordă-mi.
Eu:Nu meriți o secundă din viața mea!
Tudor: Lasă-l Nina să zică ce are de zis. Dacă nu o faci pentru el, fă-o pentru mine...
Eu:Doamne Tudor.. Bine Dimitri zi repede ce ai de zis.
Dimitri:Peste 2 zile.. ăăă... e ziua lui Mason dar și a mea.. Mason își serbează ziua în seara asta, și m-a rugat să îți dau asta..
Eu:~cu o față nearătând nicio emoție sau sentiment~Bine. Mulțumesc. La revedere...

Îl iau pe Tudor și dau să plec cât mai repede.. Nu vreau să îi mai văd fața.. Nu îmi vine să cred că el e fratele meu, fratele pe care îl caut de atâția ani.. Nu îmi vine să cred că... îmi iubesc fratele...

Tudor tot vorbește cu mine și tot încearcă să mă scoată din starea asta de tot rahatul....
Ajungem la castel din nou... Mama mă cheamă în salonul secundar de la parter unde croitorul mă așteaptă să îmi iau măsurile. Fiind persoana pentru care se organizează petrecerea, trebuie să port cea mai splenidă rochie...

Croitorul: Trebuie să ajung și la conacul familiei Martinez. Se face un bal mascat în cinstea celor doi fii ai lor.
Eu:Tot în aceași zi cu balul meu?
Croitorul: Da....
Mama: Aaa, Nina, cei 2 băieți sunt cu tine în clasă, nu?
Eu:Mda...

Nota autorului:Am scris, în sfârsit. Nu am mai scris de mult și îmi pare rău.... Sper să vă placă. Aștept păreri și idei.
Număr cuvinte capitol:725 cuvinte