Laboratorul Castaway (În pauză)

Capitolul 2

    Sala de antrenamente era una
interesantă. Avea o podea albă și
pereți pictați cu semne ciudate și
coduri. Prin toată încăperea erau
presărate niște saltele albastre, câte
două persoane stând la câte una, la
capetele acestora.
    ,,Animalele" o împinseră din spate 
pe Alyssa, dându-i drumul la mâini,
aceasta pășind înăuntrul sălii uriașe.
Elizabeth veni dintr-un colț al
încăperii și o conduse spre o saltea,
așezând-o pe o parte de a acesteia. Îi
făcu un semn cu mâna să stea în locul
unde o puse, apoi se îndepartă spre
alt ,,prizonier" ce tocmai intrase în
sală.
    Fata se îndreptă de spate și privi în
jurul său. Într-un colț le văzu pe
Amalia și Maxine, stând amândouă la
aceeași saltea. Apoi, cu două saltele în
dreapta ei se aflau băieții în a căror
cameră intră. Aceștia o observară.
Gabe se încruntă, iar când Joseph o
văzu începu să facă energic din mână
în semn de salut.
    Alyssa se întrebă unde era băiatul 
cu păr nisipiu, iar când privirea ei
rămase în pământ, uitându-se în gol
și gândindu-se la această întrebare,
un sunet de pași începu să se audă
din stânga ei. Își ridică privirea și o
observă pe Elizabeth cum îl împingea
de la spate pe băiatul la care se
gândise abia cu câteva secunde în
urmă. Chris se smuci din strânsoarea
directoarei adjuncte când ajunse în
dreptul saltelei și își dădu ochii peste
cap. Femeia cu păr blond se
îndepărtă și îi lăsă pe cei doi singuri.

  — Hei! spuse încet, băiatul abia
auzind-o.

  — Oh, hei! spuse băiatul. Annika
parcă?

    Fata chicoti.

  — De fapt, numele meu este Alyssa.
Iar tu parcă trebuie să fi Christopher,
nu-i așa?

    Băiatul zâmbi cu un colț al gurii.

  — Exact, dar poți să îmi spui Chris.
Toți prietenii mei îmi spun așa, deși
nu am prea mulți.

    Prietena lui? gândi fata. Nu se
cunoșteau nici măcar de o zi întreagă
și el o considera deja prietena lui.

  — Ok, Chris, spuse Alyssa, punând
accent pe numele băiatului. Ai idee
de ce ne-a adus aici scorpia de West?

    Băiatul râse. Un râs care o făcu pe
fată să tresare. Avea un râs colorat și
Alyssa ar fi stat să il aculte toată ziua
dacă ar fi putut.

  — Scorpia de West? Oh, asta e chiar
tare. Ai un simț al umorului tare
dezvoltat.

  — Mulțumesc!

    Asta a fost tot ce mai spusese fata
pentru că în momentul următor o
liniște sumbră se lăsă peste tot, ca
mai apoi doar pașii apăsați ai
directoarei adjuncte să se mai audă.
Aceasta se opri în mijlocul încăperii,
în așa fel în cât toată lumea să o
poată privi.

  — Dragilor, probabil că unii dintre
voi, care vă aflați aici de mai mult
timp, știți de ce v-am adus în acest
loc, dar totuși unii dintre voi probabil
vă întrebați de ce vă aflați aici. spuse
Elizabeth, fixând-o cu privirea pe
Alyssa. Astăzi o să facem exerciții de
luptă. După cum puteți observa, v-am
așezat câte doi. O să încercați să vă
puneți la pământ unul pe altul. Nu ar
trebui sa fie atât de greu! Mult
succes!

    Fata se uită șocată la băiatul din
fața ei, iar acesta rânji. Cum o să pot
eu să îl dobor pe tipul ăsta? se întrebă
ea.

  — Știi să te bați, Maxwell?

    Fata își ridică mâinile la nivelul
pieptului, și le îndoi, așa cum văzu că
se face la box.