Laboratorul Castaway (În pauză)

Capitolul 5

    Miezul nopții se apropia ușor și fata
îl aștepta pe holul principal pe Chris, 
fiind îmbrăcată într-o pereche de
blugi negrii și un hanorac de aceeași
culoare, având părul șaten lăsat liber
pe spate. Se plimba nervoasă dintr-o
parte într-alta, așteptând ca băiatul
să apară. Brusc pași începură să se
audă și fata se ascunse după un zid.
Se puse cu spatele lipit de acesta și își
ținu respirația.
       Trevor verifică camera, iar când
era convins că nu era nimeni acolo,
dădu să plece. Alyssa răsuflă brusc și
își repoziționă piciorul pe pământ,
zona în care era fiind făcută doar din
parchet, neexistând iarbă pe aceea
suprafață. Parchetul scârțâi și inima
fetei începu să bată tot mai tare, frica
cuprinzând-o.
    Trevor se îndreptă spre zidul după 
care era ascunsă Alyssa și spuse:

  — E cineva aici?

  Fata strânse din ochi.

  — Oricine ai fi, predă-te sau vor
exista consecințe!

  — La naiba! înjură fata în șoaptă.

    Când era pregătită să se predea,un  
sunet se auzi din afară sălii, făcându-l 
pe Trevor să părăsească încaperea 
într-un suflet.
       Fata răsuflă ușurată și ieși de după
zid. Cum stătea cu spatele spre
intrare, simți o mână pe umărul
drept și tresări speriată, primul ei
instinct fiind acela de a se întoarce și
de a încerca să pocnească persoana
din spatele ei pentru a se apăra. Când
Alyssa se întoarse cu fața la persoana
care o speriase, pumnul ei aproape
lovi fața persoanei. Bine zis aproape.
Chris îi prinse pumnul în palmă,
oprindu-i atacul.

  — Ușor, cowboy! ...Sau mai bine zis cowgirl, spuse acesta cu un ton glumeț, făcându-i cu ochiul.

    Fata se uită la el șocată, ca mai apoi
să îi dea o palmă peste față cu mâna
liberă. Băiatul îi dădu drumul la
mână, ducându-și mâna dreaptă la
obrazul roșu, înclinându-și ușor
capul.

  — Auch! Asta pentru ce a fost?

  Alyssa se încruntă.

  — M-ai speriat de moarte, idiotule!

  Chris chicoti ușor și se îndepărtă de
ea pentru a aprinde lumina din
încăpere.

  — Ești nebun?! Trevor o să vadă lumina.

  — E prea ocupat să verifice celelalte holuri.

  Fata se uită la el și își ridică
sprâncenele surprinsă.

  — Tu ai făcut zgomotul ăla?

  Băiatul aprobă din cap, zâmbind 
șiret. Fata îi sări în brațe, Chris
răspunzându-i la îmbrățișare.

  — Wow! Ce schimbare de spirit! 
Înainte puteai să mă omori doar cu o
singură privire și acum nu vrei să imi
dai drumul. Tu, fată, ești o ființă
incredibilă!

   Alyssa chicoti în umărul lui Chris, 
după care se despărți din
îmbrățișare, începând să sară ca un
copil mic.

  — Ce mai așteptăm? Haide să
mergem în sală. spuse fata
prinzându-l de mână pe băiat,
trăgându-l înăuntrul sălii tirului cu
arc.

     Chris chicoti și se lăsă tras de fată. 
Sala părea atât de stranie când nu era
multă lume în ea. Un arc și o săgeată
erau așezate pe banca de lângă ușa de
la intrare. Chris se apropie și îl luă în
mână, ca mai apoi să caute cu
privirea o tobă cu săgeți. Alyssa îl
urmări cu privirea cum se duce în
capătul opus al încăperi, de unde găsi
ceea ce căuta.