Laboratorul Castaway (În pauză)

Capitolul 10

    Alyssa își trecu o mână prin păr 
pentru a și-l feri din ochi, apoi începu
să bată într-un mod enervant dintr-
un picior. Era nerăbdătoare să vadă
cine avea să fie noul profesor, dar pe
lângă asta se întreba unde era fostul
ei iubit. Era printre puținii care încă
nu intraseră în sala de învățământ. Se 
încruntă. Nu trebuia să se gândească
la el.

    În timpul în care fata se uita la ușa
de la intrarea în încăpere,
Christopher își trecea mâinile peste
costumul care era cel mai probabil
scump. Era într-o cameră alăturată.
Inima îi bătea de parcă era dus să fie
omorât, nu pentru a preda o lecție de
supraviețuire. Nu știa la ce să se
aștepte. Habar nu avea dacă ceea ce
făcea era bine, dar dacă avea nevoie
de răspunsuri, trebuia să riște mai
mult decât a făcut-o vreodată.

    Joseph se afla în dreptul lui Maxine,
iar când aceasta nu era atentă, își
trecu brațul pe după umărul ei,
trăgând-o mai aproape de el. Fata se
încruntă și îi dădu mâna jos de pe
umărul său, chiar dacă în interiorul
ei era fericită și nu voia să îl 
îndepărteze.

    Prima persoană importantă care
intră în încăpere fu Elizabeth West
care privea adolescenții cu
superioritate. După ea intră Trevor
care părea indiferent, dar care de
fapt, în sinea lui abia mai avea
răbdare.

    Elevii erau atenți la ușile din fier
încă de când cei doi oameni pășiseră
înauntrul camerei vopsite într-un alb
combinat cu albastru. Erau siguri că
următoarea persoană care avea să se
alăture lor era nimeni altul decât
profesorul lor cel nou. Nu se
înșelaseră.

    Chris trase aer puternic în piept și
își făcu curajul de a împinge cele
două uși mari și grele. Când primul
pas fu făcut în încăpere parcă totul se
derula cu încetinitorul pentru toți cei
prezenți. Băiatul își auzea inima în
gât, iar sunetul acesteia îi inunda
urechile.

    Toată lumea privea uimită,
neașteptându-se la o asemenea
întorsătură de situație. De unde până
unde aceștia aleseseră ca unul dintre
ei să fie profesor?

    Alyssa își duse mâinile tremurânde
la gură pentru a-și împiedica suspinul 
de uimire, tristețeși dezamăgire. În 
ochii ei se adunau încet, lacrimi. 
Asemenea băiatului cu păr nisipiu, își
simți inima bubuind de parcă era pe 
cale să îi sară din piept.

    Joseph și Gabe strângeau puternic
din maxilar, cu pumnii încleștați.

    Amalia și Maxine puteau doar să
privească confuze. Nu îl cunoșteau
bine pe Chris, dar chiar și așa, nu
înțelegeau de ce făcea una ca asta.

    Fata cu păr șaten fu cea care porni
spre el cu pumnii acum încleștați și
cu ochii plini de lacrimi, care îi
întunecau privirea. Niciun gardian
nu o opri, neștiind ce intenționa fata.

    Chris o observă cum venea spre el.
Era la fel de frumoasă, așa nervoasă
și supărată cum era ea. Știa din prima 
clipă în care o văzuse că avea să se
atașeze de ea. Dar nu era timpul 
potrivit să se gândească la aceste
lucruri, mai ales atunci când aceasta
se apropia cu pași tot mai mari spre
el. Strânse din ochi, apoi când îi
deschise o văzu pe fată la o distanță
extrem de mică de el. La probabil
vreo zece pași depărtare de el.

    Niciun gardian nu acționase încă și
nu avea să o facă prea curând. Nu
până ce nu se întâmpla ceva care să
le stârnească nevoia de a sări și de-al
proteja pe băiatul cu ochi de smarald.