Privește pe fereastră cum se topește nea
Și cum dispare lin, albul de catifea.
Privește pe fereastră, privește-n ghiocei,
Privește pe fereastra și scrie despre ei.
Ia pana aurită și scrie o poezie,
Si după ia pianul, creează o melodie.
Privește pe fereastră, să bați ușor pe clape.
Privește pe fereastră, privește îndeaproape.
YOU ARE READING
Stihuri
PoetryDe ce aș vrea sa explic inefabilul sufletului uman, care este pe cât de răvășit și dezacordat, pe atât de armonios și dulce, nu știu.
