E atât de toamnă, încât aud frunza cum pică
Și mă înspăimîntă mai mult ca prima oară.
E atât de toamnă, încât serafimii scoteau
Strigăte de oțel, strapungând liniștea nopții,
Doar ca să îți facă, cununi de foc albastru
Si să-ți prefacă ochiul în lentile de gheață.
![](https://img.wattpad.com/cover/153481211-288-k868288.jpg)
STAI LEGGENDO
Stihuri
PoesiaDe ce aș vrea sa explic inefabilul sufletului uman, care este pe cât de răvășit și dezacordat, pe atât de armonios și dulce, nu știu.
E prea toamnă...
E atât de toamnă, încât aud frunza cum pică
Și mă înspăimîntă mai mult ca prima oară.
E atât de toamnă, încât serafimii scoteau
Strigăte de oțel, strapungând liniștea nopții,
Doar ca să îți facă, cununi de foc albastru
Si să-ți prefacă ochiul în lentile de gheață.