S-au acoperit stejarii de brumă.
Vino, și ia-mă, și du-mă la stele.
E toamnă târzie, e rece, și plouă,
E strada pustie ca un mormânt.
Lasă-mi neliniștea nopților acestea,
Ce se umplu cu cafea și vise amare,
Scufundate în cerneală neagră,
Să-mi curgă prin venele înghețate.
YOU ARE READING
Stihuri
PoetryDe ce aș vrea sa explic inefabilul sufletului uman, care este pe cât de răvășit și dezacordat, pe atât de armonios și dulce, nu știu.
