H A N E U L
Am privit în stânga, am privit în drepta și am încercat să îmi dau seama în ce fel de situație m-am băgat, iar după câteva minute de așteptare am realizat.
Sunt singură, din nou.
Shin nu mai este o obținute sigură, Suga nici atât. Părinții mei adevărați nici măcar nu știu unde naiba sunt și oricum ei nu știu de existența mea.
Priveam în jurul meu în timp ce realizam din ce în ce mai mult în ce situație sunt. O mică presiune s-a pus asupra pieptului meu în timp ce ochii îmi fugeau peste tot în căutarea unei rezolvări.
— Și acum? Ce voi face eu acum?
M-am întrebat singură în șoaptă și am început să-mi târăsc picioarele fără să am o anume destinație în minte. Doar mergeam ca să nu mai fiu aproape de el.
Singurul lucru pe care mi-l doresc din toată inima e să mă trezesc din coșmarul ăsta și să-mi recapăt viața de dinainte.
— Doar mergi!
M-am încurajat singură în timp ce unghiile îmi erau înfipte în palmele mele pentru a-mi da un impuls să continui și nu m-am oprit din mers decât atunci când am simțit că sunt destul de departe de el.
Atunci m-am prăbușit jos și am izbucnit în plâns, încovoiându-mi corpul din cauza sughițurilor.
_____________________________________________
#StelePeCer
CITEȘTI
Made in South Korea ; Prințesa razboinică
Fanfiction"- De ce ai plâns? - Trebuia să fiu convingător. îmi răspunde imediat privind drept în față. - Cum ai putut să faci asta? am insistat eu. Adică nu a părut că și-a dat seama că minți. - Când minți trebuie să fii relaxat, altfel vrei strica totul...
