Made in South Korea ; Prințesa razboinică

Capitolul 3

H A N E U L

Priveam din nou pe geam, iar asta deja devenea un obicei al meu de ceva vreme. A trecut aproape o săptămână de când m-a lăsat Jin și, după cum a promis, mă vizitează mereu seara și încercă să-mi ridice moralul. Doar că eu nu vreau să-mi cineva moralul, vreau să fiu lăsată în pace ca să-mi vindec rănile de una singură în ritmul meu. I-am spus asta, însă el insistă în continuare să mă ajute.

Păcat că îl refuz de fiecare dată.

Jessi și-a prelungit șederea și o să se întoarcă abia peste două zile.

Fetele de aici l-am cunoscut abia acum, nefiind prin preajmă la prima mea vizită în Gradina Raiului. Sunt destul de în regulă, dar din moment ce ziua dorm și noaptea muncesc nu am cum să-mi dau seama de adevărata lor personalitate. Nici nu sunt atât de interesată.

Ușa camerei se deschide și pe ea intra tot Dean cu fața lui înghețată în timp.

De obicei Dean îmi aduce mâncare, iar Gaeko iese cu mine pe afară. I-am explicat lui Jin că asta nu e prea diferit de ce făceam, dar el tot insistă că e o măsură de precauție.

Dean s-a așezat pe marginea patului și-a îngustat privirea și a lăsat un zâmbet sa îi schimbe fața. Un zâmbet prea straniu.

— Te simțit bine aici? a întrebat cu un ton ușor acuzator.

— Da. am răspuns privind înapoi spre geam.

— Cum e noua ta viață?

— Le fel de oribilă ca prima. am spus imediat.

— Vrei să fie și mai oribilă?

— Ce tot spui? am întrebat și l-am privit încruntată. Spune ce ai de spus, nu-mi vorbii în ghicitori.

— Poate Jin spune că o să aibă grijă de tine și că o să fie totul bine, dar tu ce o să faci fără el? Vei rămâne neajutorată.

— O să mă descurc! am spus brusc, nervoasă de remarca sa.

— N-aș crede! a spus râzând încet. Tu ce știi să faci? Ai putea să faci ceva aici?

— De ce nu-mi spui ce vrei?

— Urmează-mă!

Dean s-a ridicat de pe pat și a ieșit din cameră, lăsând ușa deschisă pentru mine. M-am desprins cu greu de pervaz și l-am urmat precaută. Nu era pe hol, iar pașii lui nu se auzeau pe trepte. Am coborât scările și l-am găsit pe brunet sprijinindu-se de perete, iar langa el era o găleată și un mop.

Acum știu ce vrea!

Fără să-mi spună cineva am pus mâna pe mop, dar Dean mi-a dat peste mână imediat. L-am privit confuză și am pus din nou mâna pe mop, iar Dean din nou mi-a dat peste ea.

— Nu asta vrei?! am întrebat nervoasă. De ce îmi tot dai peste mână?

— Nu primești mopul din prima, trebuie sae muncești mult și bine ca să ajungi la mop. îmi spune râzând.

— Și ai vrea să spăl cu periuța de dinți? Cu a ta mai exact?

— Fii tare în gură, dar sper că ești la fel de tare și la spălatul pe jos cu cârpa.

— Cârpa?

Dean a băgat mâna în găleata plină doar pe jumătate cu apă și a scos o cârpa alba îmbibata în apă și spumă. A aruncat-o la picioarele mele, iar eu m-am dat un pas înapoi.

— De ce trebuie să fac asta? am întrebat dându-mă încă un pas înapoi. Tu ce vei face?

— Vrei să-mi faci treaba? a întrebat ridicând din sprâncene surprins. Vrei să primești clienții în salon? Poți să o faci tu, dar nu îți garantez că vei vedea numai bărbați arătoși și cu un bun simț extraordinar. Stai! spune și ne petrecem câteva secunde în liniște. Nici nu cred că avem așa ceva pe aici! spune râzând apoi își drege glasul. Dar dacă tu vrei să încerci se poate aranja.