The Kidnapping - WonHo

4.

TIPUL: Dă-mi mâna! Să sperăm că ştii să asculţi...
MIA : WonHo...ce vrei de la mine?
WONHO: Uuu, deci ştii cine sunt!
MIA: Spune ce vrei am zis!!!
WONHO: Calmează-te, te rog! Ridică-te să te pot vedea!
MIA: Ai plecat demult! Cum de m-ai urmărit până aici? Spuse ea în timp ce se ridica de jos.
WONHO: Iubito, credeai că o să te las atât de uşor?
MIA: Cum...?
WONHO: De când ai intrat în sală am fost foarte atent la tine şi la ceea ce faci, şi uite că am şi avut norocul să vii la mine!
MIA : Eu...
WONHO: În timpul în care tu erai încă în club m-am interesat de tine..ştii? Am aflat că ai nevoie de bani pentru Facult...
MIA: ACADEMIE!
WONHO: Aşa! Asta! Şi am o propunere interesantă pentru tine.
MIA: Umm..
WONHO: Te iau acum, mergem la mine, te plătesc şi nu află nimeni. Acceptă acum, cât sunt generos! Te previn! Dacă accepţi din prima s-ar putea să fie mai bine pentru tine..
MIA: Uite, apreciez că vrei să ajuţi, chiar apreciez! Dar vreau doar să ajung acasă, sunt extenuată, sincer! Aşa că, te rog, dă-te din calea mea!

Cuvintele politicoase, dar puţin forţate ale Miei l-au făcut pe WonHo să-şi piardă minţile!

WONHO: Tocmai ai refuzat?
MIA: Îmi pare rău, nu sunt una dintre curvele tale! Zise Mia pierzându-şi răbdarea!
WONHO: Bine, ai dreptate, pleacă, du-te!

Mia nici nu apucaseră să facă 10 paşi că se şi auzi: ACUM!
Din spatele lui WonHo apărură 3 tipi gigantici, ce o luară pe Mia, o legară de gură, de mâini şi de picioare şi o azvârliră ca pe un sac în portbagajul unei dube ciudate, la volanul căreia se afla încă un psihopat. WonHo s-a aşezat pe scaunul din dreapta-faţă şi după porni spre casa sa, unde Mia avea să îşi petreacă cele mai oribile momente de până atunci!
În spate, Mia se tot zbătea şi ţipa, în speranţa ca o va auzi cineva, dar în zadar...nu era nimeni pe stradă la ora 03:45...