The Kidnapping - WonHo

9.

MIA: Unde mergem?
WH: Am spus să vii după mine!

WonHo o luă înainte, Mia după el, şi au mers minute în şir prin casa gigantică în care aproape că îţi puteai auzi ecoul.
Au ajuns într-un alt dormitor, unde aveau să doarmă în ziua aceea, altul mai mare, şi mai luxos. Respiraţia Miei fu tăiată de volumul camerei întrebând:
MIA: Ce e locul ăsta? Aici dormi tu de obicei?
WH: Nu, am păstrat camera diar pentru tine! Acum hai!
MIA: Din nou vrei să...
WH: Da, să ne culcăm, la ce te gândeai?
MIA: Nimic! Asta era!..

WonHo s-a tolănit în pat, obosit după partida de sex, spunându-i Miei să facă acelaşi lucru, necontând că nu are pijamale.
Mia dădu pătura la o parte, scutură cearşaful de scame şi se aşeză uşor în pat. Avea doar costumul cel roz pe ea, iar cum afară nu era chiar cald la ora aceea WonHo o luă în braţe şi apoi o înveliră. Amândoi erau pătaţi şi transpiraţi dar nu le păsa. Nici măcar Miei, ce la început îl ura pe WonHo. Aşa au stat toată ziua cât au dormit. Îmbrăţişaţi şi înghesuiţi, chiar dacă patul era matrimonial.
Înainte să adoarmă, Mia se gândea că, într-un final, a ajuns ca WonHo să însemne mult pentru ea, chiar dacă îl cunoştea de 1 zi. Faptul că şi-au petrecut toată noaptea împreună a făcut-o pe Mia să-l simpatizeze chiar pe WonHo, ceea ce nu o mai îngrijora, ştiind faptul că şi el simţea o atracţie faţă de ea.
Prima care s-a trezit a fost Mia, găsindu-se tot în braţele lui WonHo. Îi era cam foame, chiar dacă era ora 20:00, dar nu a mâncat pentru că observase petele de sânge pe care încă le avea între fese şi hotărî să facă un duş.
Peste 20 de minute, găsi şi baia. Intră în ea, îşi dăduse costumul jos, iar foarte rapid s-a spălat foarte bine.
A ieşit din duş, iar pentru că nu avea hainele la ea în baie, ci în camera "aceea", luă un prosop pe care intenţiona să şi-l pună astfel încât să îi acopere tot corpul. Nu prea era atentă la ce făcea, avea tot felul de gânduri prin cap, din cauza cărora scăpă prosopul. Se aplecă după el, iar cât timp era cu privirea în jos, simţi două mâini ce îi înconjurau talia. Era WonHo. Mia îi zâmbi.
WH: De ce îmi zâmbeşti? Tocmai te-am dezvirginat..
MIA: Ce faci aici? Bagajele!
WH: Bageje? Ce? Ce bagaje? Deja pleci? Aşteaptă să îţi dau banii!
MIA: Nu am nevoie de bani!
WH: Ce naib..
MIA: Schimbă-te! Du-mă acasă! ACUM!

WonHo era foarte confuz! Până la urmă Mia îl plăcea sau nu?

WH: Nu îţi este foame? Mie îmi este!
MIA: DU-MĂ ACASĂ!
Ambii şi-au luat jachetele pe ei, adidaşii în picioare, WonHo a scos cea mai luxoasă maşină şi au plecat spre casa Miei. Nimeni nu a spus nimic pe drum. Au ajuns la apartamentul Miei. Aceasta a coborât grăbită, nici măcar salutând, iar WonHo, lămurit că de fapt el a fost cel minţit, a plecat şi el, cu coada între picioare, realizând că Mia i-a căzut cu tronc. A jurat că nu va mai face niciodată ce i-a făcut Miei!
Avea puţină treabă prin oraş, aşa că mai întâi şi-a rezolvat-o, abia după ajungând şi acasă cam pe la ora 23:00.
Era din nou posomorât amintindu-si ultimele zile, dar chiar şi aşa intră în casă. Deodată, simţi un miros de mâncare ce venea din bucătăria lui. Era Mia! Gătea ceva! Probabil îşi amintise că lui WonHo îi era puţin foame...
WH: Mă iubeşti?
MIA: Normal că da!
WH: Mă vei iubi şi mâine?
MIA: Logic!!!
WH: Dar peste 5 ani?
MIA: Atunci voi iubi un alt băiat!
WH: Pe cine?
MIA: Pe băieţelul nostru!
WH: Poftim?...
MIA: Aseară...tu nu ai mai făcut duş. Erai încă pătat. Am dormit îmbrăţişaţi. Menstruaţia nu mi-a mai venit! Azi trebuia! Vom avea un copil!spuse Mia plină de zâmbet şi cu ochii înlăcrimaţi.

WonHo sări imediat pe Mia, o luă în braţe spunându-i: Te iubesc!