Love Me , Daddy

#13

- MESAJ - Aiden : 

(Ora : 16 : 30) Bătrâne ! Îți rămân dator de data asta . Ne vedem diseară da? 

- MESAJ - Dean :  

(Ora : 16 : 40) Să te fută dracii dacă uiți să aduci berea. Eu nu îți suport grădinița aici pe gratis !

Dean se pregătea să își vâre telefonul înapoi în buzunar când vibratul familiar îi străbătu palma. Aiden chiar avea chef de vorbe acum când scăpă de îndatoririle sale de la facultate. Iar el , ca un tovarăș bun care nu trebuia să fie , se prezentă și îi ținu locul la cursul de desen. Cine ar fi crezut?

Ba , mai mult decât atât . Se sinchisi să arunce un costum pe el când toata fibra corpului său îl motiva să își ia îmbrăcămintea obișnuită și hanoracul "norocos".

Nu era prima oară când făcea pe domn profesor pentru amicul său dar de data aceasta chiar se chinuise să pară prezentabil. Totuși , nu luase nicio secundă în calcul că fix clasa cu care trebuia să aibă de a face o va include și pe pacostea de soră-sa și pe...Rose. 

Îi era imposibil să rămână rece. Mai ales când o surprinse pe ea atât de tristă și plictisită. Aproape că se simțea îndatorat să îi pună un zâmbet pe chip. Și probabil că...reușise. Sau asta sperase. 

Dean introdu încă o dată parola telefonului și examină noul mesaj de la Aiden.

- MESAJ - Aiden : 

(Ora 16:45) Am uitat să îți spun. M-am întâlnit cu Grace astăzi. Părea destul de interesată să vă vedeți. Nu te superi dacă am invitat-o diseară , nu-i așa?

Iar în acel moment , zâmbetul și bunăstarea lui Dean se aruncaseră pe fereastră. Acela era ultimul lucru pe care și-l dorea : să audă că Barbie roșcata încă nu îi dădea pace. Iar Aiden îl trădase într-o anumită măsură. Așa-zisul prieten știa destul de bine relația dintre el și Grace . Iar cu toate acestea , nimic nu îl făcu să ezite când îi înmână scorpiei o invitație pentru diseară. "Pun pariu că i-a și zâmbit afectuos când a făcut-o." pufni Dean nervos.

"Dacă Aiden are chef de glume și șotii , atunci așa să fie." ridică din umeri acesta scoțându-și un pachet de țigări și o brichetă . După aceea , nici nu se sinchisi să nu își relaxeze picioarele pe mobilierul din fața sa , aruncându-le o privire încruntată studentelor care încă îl sorbeau.

-Domnule profesor? murmură o voce feminină din spatele clasei.

-Hm? mormăi iritat Dean trăgând din țigară.

-Regulamentul interzice fumatul în sala de curs... se smiorcăi aceasta.

Inițial , domnul profesor nici nu îi acordă vreo atenție. Ci doar trase și mai tare și eliberă o cantitate de fum impresionantă.

-Păcat de nenorociții care au scris acele reguli. Nu și-au găsit persoana potrivită care să îi asculte.

Un val de chicoteli îi urmară cuvintele iar studenta anonimă fu redusă la tăcere , îngropându-și fața în foaia din fața sa.

-Iar voi? La ce naiba vă hizliți? mormăi la fel de morocănos. Nu aveați o temă de terminat ? 

Și spunând acestea , Dean se sculă violent din scaun și o porni printre bănci. Tăcerea lăsată îl relaxa și împlinea. Nervii pe care îi resimți din cauza unei femei erau de neimaginat. Dar aceea nu era o simplă femeie. Era un diavol. Și al naibii dacă intenționa să îl elibereze.

Rose P.O.V. :

Se chinuise toată ora să își adune ideile , să își calmeze inima și să se pună pe treabă. Nu avea dreptul să se lase pe lenevit. Trebuia să îi demonstreze lui Dean , adică , domnului profesor că ea era cea mai bună. Dar uitase un lucru minuscul : ea nu mai desenase din copilărie iar singura ei operă de artă fusese o căsuță dintr-un pătrat și un soare în colțul paginii. 

Înghiți în sec și strânse mai bine creionul între degete. Cât de greu putea să fie?  se menajă cu un zâmbet timid pe chip. 

Așa că , pentru următoarea jumătate de oră , Rose se strădui să scoată tot talentul pe care , probabil , că îl avea îngropat în suflet. 

Începuse cu ceva simplu. Ceva care , spera , să îl înduioșeze : încercă să copieze modelul acelei păsări pe care o observase desenată pe una dintre foile lui Dean de la el acasă. Planul fusese , în teorie , briliant. Execuția lui , însă , lăsa de dorit. Pasărea putea să fie îmbunătățită major. Dar creanga pe care i-o atribuise măcar aducea cu o realitate simplistă. Cu puțin ajutor , putea să devină o copie a lui Picasso , se îmbărbătă ea privindu-și creația. 

Apoi tresări. Vocea lui Dean și felul în care o zbughi din locul său , fumul țigării și reacția sălii. Ce se întâmplase? Cum putuse să fie atât de absentă când toată atmosfera se schimbase așa brusc? 

Rose îi căută privirea. Avea nevoie să îl privească și să se asigure că totul era în regulă. Dar el trecuse pe lângă banca ei și începu să ridice foile studenților , examinându-le și dându-le un verdict. Până atunci , concluziile și opiniile date în stânga și în dreapta pendulau între : "Arată decent" , "Se putea și mai bine" , "Hmm.." etc. Iar cu fiecare cuvânt , cu fiecare pas , era mai aproape de banca ei și de caricatura jalnică pe care o făcuse. 

Ar trebui să o arunce. Să se prefacă că nu înțelesese bine cerința decât să îi dea acea monstruozitate. Dar fu prea târziu , realiză Rose când îl simți și îl văzu pe Dean aproape de banca ei. Ezitând , Rose își ridică privirea înspre el și întâlni o privire neimpresionată , rece și nepăsătoare. 

-Și desenul tău? mormăi Dean încrucișându-și brațele la piept.

Tremurul reapăru. Doar asta simți Rose când apucă foaia și i-o înmână profesorului. Încercă să se încurajeze și să își amintească de ce le spuseseră fetelor dinainte. În plus , era vorba de Dean. Se cunoșteau de atâția ani. Indiferent de cât de rău desena ea , el nu i-ar spune-o pentru că mereu fusese atent.

Repetându-și acestea , Rose reuși să schițeze un mic zâmbet , roșind. "Haide , spune-mi-o domnule profesor" chicoti ea în sinea sa.

Dar expresia lui Dean nu se schimbă în niciun fel. Ea nu observă nicio încercare de a zâmbi sau de a râde , ci doar auzi sunetul produs de foaie când fu ruptă în bucăți și bucățele de el.

Zâmbetul ei pieri iar chipul parcă îi împietri urmărind rămășițele desenului care cădeau ușor pe podea.

Mută și stupefiată , Rose doar încercă o ultimă oară să își ridice privirea și să îl înfrunte. Dar Dean rămase la fel și doar sunetul clopoțelului umplu sala de sunet.

-Sunteți liberi. murmură el rece. Mai puțin tu , creatoare de eșecuri. Avem de discutat.