A Mea

Certuri si reproșuri

Autor pov.
Thailanda, un paradis la care mulți visează, un paradis unde traiesti momente unice, un paradis unic. Dar nu pentru toti e așa, pentru Evans și Smith, în schimb este poate un loc "blestemat", un loc ce le accentuează certurile.
În toată vacanta asta cei doi au avut parte mai mult de reproșuri, certuri și neplăceri, decât de momente frumoase.
Pentru ei, aceasta vacanta nu se poate numi vacanta, ci mai de grabă un chin.
În fiecare dimineață, în loc de dimineti frumoase în doi, ei în schimb, se trezeau separați, de fiecare dată Smith îl găsea pe Evans fumând tigara după tigara, uneori afara, alteori în casa, singur pe fotoliul din camera alăturată.
Până și micul dejun îl serveau mai mult separați, singuri, iar în datile în care îl serveau împreună parca mai singuri se simțeau. În toate aceste zile, se certau parca tot mai mult, chiar și din nimicuri.
Smith se trezește prima și uitându-se în partea stângă a patului îl observa pe Evans care încă doarme. Smith se tot gândea la toate cele întâmplate până acum și câtă întorsătură de situație a luat aceasta vacanta a lor, care trebuia să fie una perfecta din toate punctele.
Smith simțea ca nu mai putea face față atâtor certuri fără noima, vru sa plece de câteva ori înapoi acasă da ceva o făcuse de fiecare dată sa se răzgândească. Știa bine, a venit cu Evans, vrea să plece cu Evans. Nu se mai simțea bine, nu se simțea în largul ei în această vacanta, dar nu știa cum sa i zică lui Evans acest lucru, nu voia alta cearta, dar știa că trebuie să îi zică.
Tot gândindu-se ea la aceste lucruri, îl aude pe Evans cum mormaie ceva înțeles doar de el de observa cum se trezeste.
Nick: Neata
Alina: Neata. Vreau sa plecam
Nick: Abia ce am ajuns și tu iar vrei sa pleci femeie, ce e cu tine
Alina: Vreau sa plecam acasă
Când aude cele spuse, Evans se ridică ca ars din pat și se uita la ea uimit de cele auzite.
Nick: Ce ai zis?! Ce e cu tine femeie?! Vrei vacanta și când ești vrei acasă
Alina: Dacă asta e vacanta, sa ne certăm zilnic din absolut nimic, atunci nu mai vreau
Nick: Atâtea mofturi pe curul tau. Dacă vrei sa pleci, pleacă, nu te țin legată de mine
Alina: Și dacă plec imi scoti ochii ca de ce am plecat fără tine, ca tot eu caut motive de cearta și toate astea
Nick: Bine, vrei acasă, hai acasă.
Evans se ridică nervos din pat și începe să și strângă lucrurile rapid. În timp ce împachetează suna la aeroport pentru bilete de la următorul avion în drum spre casa.
Smith se uita uimita la el neînțelegând ce e cu apucăturile astea ale lui Evans.
De îndată ce Evans e gata cu bagajele își i a careva haine sa se îmbrace apoi îi zică pe un ton abia calmant dar parca și autoritar:
Nick: Cât timp ma schimb, tu fă ți bagajele și schimba te. Avem avionul la 12 fix, sper ca să nu te mocai și de data asta
Zise și dacă nervos în baie trântind ușa.
Smith ofteaaza și se da jos din bat conformându-se cu ordinele primite de la Evans. Nu știa cum s a ajuns aici dar știa bine ca relația lor s a răcit, rapid chiar.
După jumate de ora termină și Smith de strâns lucrurile ai fix atunci iese și Evans din baie, la fel de nervos.
Nick: Ma duc sa fac micul dejun în timp ce tu te schimb
Alina : Evans, trebuie să vorbim
Nick: Vorbim acasă, nu avem timp acum
Evans iese rapid din camera și o lasa pe Smith să se schimbe.
Smith ofteaza și se schimbă rapid și își lua bagaje cu ea coborând în living.
Când o văzuse Evans ca e gata îi zise sa mănânce în timp ce el duce bagajele.
Imediat ce rămâne singura, din nou, Smith se așează la masa încercând să mănânce ceva, sau mai bine zis, se chinuia sa mănânce micul dejun.
În timp ce mânca o suna se pe Jess.
-Da Ali, cum merge vacanta, totul bine?
-E bine pe dracu, venim acasă
-Asa repede? Dar ce s a întâmplat?
-Evans, ne tot certăm din toate prostiile, când i am zis ca vreau sa ne întoarcem a făcut ca naiba, zici ca i am dat în cap cu ceva, zici ca l am torturat!
-Dar ce ati mai făcut și de data asta?
-Nimic, pur și simplu ne tot certăm din absolut toate prostiile posibile. Nici măcar nu mai mâncăm împreună, rareori, chiar și atunci zici ca mâncăm mai mult singuri decât împreună
-Acum chiar e grav, nu stiu ce sa zic..
-În fine, vorbim când ajung acasa. Tot ce vreau e sa nu mi mai bat capul cu astea și sa mi continui treaba rămasa
-Tu stii, ne vedem acasă, aveti grija
Evans tocmai ce îi trimise se un mesaj cum ca totul i pregătit și sa iasa afara.
Smith se ridică și își luase lucrurile și ieșise din vilă, iar de îndată ce ieșise vedea ca Evans o aștepta în mașină.
Când intrase îi auzi imediat reproșurile lui Evans.
Evans: Greu mai vi femeie, hai azi ca mai pierdem și avionul cu tine
Smith nu zise nimic și Evans pornise masina.
Alina pov.
2 ore, 2 ore de când am plecat. E o liniște profundă, urasc liniștea asta dintre noi. Pur și simplu simt ca înnebunesc aici.
Telefonul lui Nick suna și răspunde plecând în altă camera, cu toate ca avem un avion întreg al nostru, el tot pleacă în camera, asa nu se mai poate, mor aici. Ma așez mai bine pe locul de la geam și inevitabil lacrimile încep să și dacă apariția pe obraji mei și le las sa curgă.
Atâtea nopti nedormite, atâtea planse și stati speriati, în paturi diferite. Asta nu e vacanta, asta i chinul nostru.
Urasc atât de mult situația asta în care s a ajuns, urasc unde a ajuns relația noastra.
Gândurile mele sunt întrerupte de sunetul pașilor lui Nick care tocmai ce a terminat de vorbit și s a întors.
Decid să nu l las sa ma vadă în situația asta și sa nu creez alte probleme.
Dupa alte 4 ore..
Intr un final am ajuns acasă, în continuare aceeași liniște, Nick tocmai m a lăsat în fața apartamentului și a plecat. Mi am aranjat înapoi lucrurile și mi am facut o baie fierbinte sperând că ma va ajuta da mai rău a fost, alt moment în care am cedat și mi am lăsat pentru a mia oară lacrimile să curgă. Ies din dus și imiacopar corpul cu un prosop moale si ma intorc în camera unde ma schimb și imi usuc părul pregătindu ma pentru a merge înapoi la firma.
Imi sterg lacrimile și incerc să mi pun zambetul înapoi pe fata, chiar dacă e unul fals, sperând să reapară cel real.
Seara târziu...
E târziu, foarte târziu, cred ca 11 p.m dacă nu ma insel. Mi am terminat treaba și acum ar trebui să merg acasă dar în schimb merg direct la Nick acasă. Mi a ajuns cu toate astea, nu mi a dat un semn toată ziua, dacă el nu face nimic atunci fac eu. Nu se mai poate așa.
În 15 minute ajung în fața vilei și observ ca are masina aici și becurile aprinse, semn ca e înăuntru. Parchez masina și ma dau jos înaintând spre ușa vilei.
Bat la usa și îl strig și după câteva încercări bune decide să mi răspundă.
Nick: Ce cauti aici la ora asta?
Eu: Trebuie neapărat să vorbim
Ma invită înăuntru și imi continui fraza.
Eu: Dacă tu nu ai de gând să faci nimic, atunci o să i au eu atitudine. Nu se mai poate așa, relația noastră s a răcit prea mult. Dacă tu nu vrei sa zici nimic atunci taci și asculta. M am săturat de toate astea. Numai pot, numai pot îndura.
Toată vacanta asta a fost un mare chin.
Am stat mai mult separați decât împreună, am plâns nopti la rând. Nu se mai poate! Cum s a ajuns la toate astea?! Cum am permis toate astea?! Vreau inapoi relația noastră cea frumoasa și fără certuri! Ne vreau inapoi! Până când să mai continuam așa?!
Cu ultimele puteri ce mi au mai rămas după toate astea, după tot plânsul, și faptul că și acum abia pot pronunta ce vreau sa spun printre suspine și plansuri.
Eu: Te iubesc Nick, stii foarte bine asta. Te iubesc prea mult Nick, și nu vreau sa ne pierdem. Urasc tot ce se întâmplă între noi acum, te rog, hai sa încetăm.
Trag aer în piept și abia pot să respir, după atâta plâns.
Ma uit la el și nu face nimic, absolut nimic. Îl rog din priviri să spună ceva, orice, dar nu spune nimic, nu schițează niciun fel de gest, oricât de mic.
Eu: La naiba Nick, zi ceva! Nu vezi ca toate astea ne distruge?! Ma distrug?! Numai pot Evans! Numai rezist! Te rog! Te rog, fă ceva, pentru noi, nu mai vrei deloc?! Nu mai simti absolut nimic?! Totul s a terminat?! Iubirea mea nu ți a fost de ajuns?! Numai există nimic?!
La naiba Nick Evans, zi naibii ceva!