Semnul veninos

Capitolul XI-Misiunea

            Mâna Serafinei fusese prinsă de cel din fața ei, nici nu apucase să reacționeze se trezi trasă după necunoscut fugi alături de el, dar se opri trăgându-și mâna.
—Cine ești? 
Nu primi răspuns, ci de această dată el îi puse mâna la gură zicându-i să tacă o trase aproape de el fiind ascunși după un copac. Serafina ținea strâns de punga ce o avea de la tatăl ei îl privi pe el cu o oarecare teamă, să fie hoţ? Nu părea, dar când auzi un zgomot și sunete venite din apropiere își dase seama că era un urs numai la câțiva pași distanță de copacul unde erau ascunși. Ursul plecă, Serafina avea în minte să fugă mai departe și să scape de la posibila problemă cu acest străin se gândea că numai ghinioane îi apar în cale.
—Scuze. Am văzut ursul și apoi pe tine aici singură în această pădure, nu puteam să te las așa,
zise el.
—M-ai salvat deci, atunci îți mulțumesc...
—Dar ce faci aici?
—Eu? Nu cred că este treaba ta.
—Dar dacă este? O fată cu o pelerină asta imensa acoperindu-ți capul este foarte ciudat să umble seara aici.
—După cum vezi se face din ce în ce mai târziu, voi pleca.
—Stai! Spuse străinul, dar Serafina deja o luase la fugă chiar nu mai dorea să intre în alte necazuri tot ce vrea era să ajungă cât mai repede la Ali.
           Văzuse lumina focului semn că încă erau acolo.
—Serafina?
—Ali, spuse fata îmbrăţișând-o.
—Nu îmi vine să cred că ești tu, am auzit că ai fost prinsă.
—Ali David a fost el...
—Știu...am aflat de la ceilalți tot, iar vestea că tu ai fost prinsă asta m-a dat mai tare peste cap nu am dorit să te pierd și pe tine, la fel ca Peto. De asta am trimis de grabă scrisoare lui Ermil anunţându-l toate cele petrecute aici, am dorit cumva să te eliberez de acolo, dar văd că tu ai scăpat, cum?
—Eu sunt fata conducătorului satului.
Și așa Serafina povestii despre familia sa și cum ei au ajutat-o să iasă.
          Acum era în cort privi cana umplută cu ceai adusă de Ali, în inima ei spera să vină Peto pentru a bea ceai împreună, o lacrimă își făcu apariția, o șterse trecându-și mână prin par, se gândi dacă nu ar fi avut această culoare, David nu ar fi luat viața lui Peto pentru a o convinge cu planurile lui. Luase peruca dată de Ali o puse bine pe cap, culoare neagră parcă ascundea bine misterul din jurul ei, se hotărî să nu o mai dea jos în fața nimănui pentru ca nimeni să nu îi mai vadă adevărata culoare.
—Ali am nevoie de...
Se opri recunoscând ochii verzi ai fetei.
—Tu!? zise ea uimită de vederea acelui străin.
—Nu pot să cred, fata cu pelerina imensa se pare că ne întâlnim din nou, spuse el zâmbind.
—Iustin aici erai, ți-am pregătit și ție acest ceai. După cum vorbiți am impresia că nu e prima dată când va vedeți.
—Ali ea este fata de care ți-am povestit cum am salvat-o de acel urs.
—Înțeleg, Serafina el este Iustin lucrează în poliție, Ermil i-a zis să vină aici la propunerea mea pentru a te elibera cumva. Dar mă bucur că v-ați întâlnit.
Iustin acum putea să o vadă mai bine pe fată, auzindu-i numele își aminti de acea fetiță care era mereu lângă bunica lui pentru o clipă se gândi că chiar ea este persoana pe care o căuta, dar își aminti bine culoarea aceea de mov deschis pe care o purta fetița, iar această Serafina din fața lui avea părul negru, dar cumva îi aduse aminte de ea, ofta în sinea lui dorea neapărat să găsească acea fată pentru bunica lui aceasta fiind ultima ei dorință să o găsească și să o protejeze, de asta a intrat în politie și după câteva luni avea să îl cunoască pe Ermil un om bogat și influent care dorea schimbare printre cei cu semnul șarpelui așa a ajuns să îi fie aproape, știa că alte persoane vânează să îi prindă pe cei din Clanul S pentru că erau răi, dar el știa că astea sunt doar zvonuri și vorbe răspândite, el fiind în poliție putea controla bine situația mai ales că avea un grad destul de mare. Se întrista și el la auzul veștii despre Peto, Ermil era vizibil îndurerat de pierderea fiului său, dar încă avea puterea să stea drept și să ia decizi corecte în privința misiunilor din Clanul S, îl admira pentru tăria pe care o avea, dorea să îi fie de folos mai ales că i-a promis că îl va ajuta în găsirea acelei fete, care acum știa că nu mai este doar o fetiță.
          
             Ieși din cort încă era somnoroasă nici în această noapte nu prea reuși să doarmă doar a stat cu ochii închiși meditând la cele întâmplate, Ali o anunțase că plecase pentru niște treburi știute numai de ea, nu o întrebase despre ce este vorba nu îndrăzni simțind în sinea ei că era vorba despre Peto, poate Ali dorea să fie singură de aceea a plecat în pădure îi era puțin teamă să nu i se întâmple ceva dar știa că Ali este precaută.
Întinzându-se un pic simți durerea în braţ apoi bandajul alb se înroși. Merse înapoi în cort uitându-se după bandaje și ceva plante de ameliorare a dureri, le găsi imediat. Își dase cum putuse bandajul vechi jos, curățând rana bine și aplicând plantele pisate își înfășura brațul, dar nu reuși prea bine să îl strângă cum trebuie, când deodată două mâini luase bandajul strângându-l atât cât era nevoie.
—Să întreb cum ai căpătat tăietură asta sau nu e treaba mea? Spuse Iustin privind-o în ochii așteptând răspunsul acesteia.
—Am apărat pe cineva și m-am ales cu asta, zise ea încercând să evite cei doi ochii negri ai băiatului, observând pe mâna lui stânga semnul acestuia  rămase puțin mirată, nefiind un șarpe.
—Deci să înțeleg că amândoi aveam în sânge puterea a salva pe cineva.
—Posibil că ai dreptate, dar tu cum nu ne urăști?
—Să vă urăsc? Ce întrebare este asta?
—Cineva cu un semn diferit să ajute  persoane cu semnul șarpelui. Nu pot să spun că nu am mai întâlnit dar să faci și parte din Clanul S, aici este puțin...
—Ciudat? Sau suspicios având în vedere meseria mea. Dar stai calmă oamenii indiferent de semn pot face și rău dar în același timp și bine. Semnul poate o conta el, dar mai mult sufletul omului contează.
—Ai dreptate.
—Eu sunt aici din mai multe motive, ce doriți voi îmi doresc și eu această schimbare, poate nu știai dar Clanul S există de unsprezece ani și în unele locuri cei cu semnul tău au ajuns să fie tratați altfel mai bine, dar peste tot mai sunt și spini care ne împiedică, ce să faci așa e lumea împărțită în două, nu condamn cei care eu crescut urând acest semn este greu să îi convingi. Dar așa cum a fost David lumea vede vorbește și iar semnul este privit cu ură.
—Eu nu îmi pierd speranța voi încerca să aduc schimbarea.
—Așa te vreau fii pozitivă, azi este posibil să mergem în orașul Zolis acolo lucrez eu și tot acolo Ali o zis că îl vei putea întâlni pe Ermil, el călătorește mult în stânga și în dreapta împarte planuri și face conferinţe nu ajunge bine într-un sat sau oraș că trebuie să plece, dar lasă în urmă pe cei care doresc să stea datorită lui multe persoane cu semnul șarpelui au putut să își găsească un loc bun unde să rămână tot el mai caută persoane cu acest semn încercând se le ofere o viață mai bună.
—Multe am auzit despre acest om mai știu că este căsătorit cu Ali.
—Da adevărat, Ermil chiar dacă are semnul șarpelui asta nu l-a oprit din scopul lui, are o bogăție imensă fiind totodată respectat prin unele regiuni, a fost fiul unui conte onorabil, care nu i-a pasat că copilul lui are acest semn. Dar ca orice persoană Ermil a avut de suferit din cauza celorlalți, asta nu l-a oprit și a continuat mai departe până a înființat Clanul S.
—Este minunat felul cum a continuat să meargă înainte.
—Așa-i este, pentru asta îl respect foarte mult, datorită lui am înțeles multe lucruri despre viață și oamenii care ne înconjoară. Dar totuși regret suferința pe care o are, pierderea lui Peto nu a fost ușoară mai ales că acel băiat părea să îi calce pe urme. Nu înțeleg sensurile vieții dacă faci bine și încerci să schimbi ceva de ce suferi, de ce? Nu cred că viața este dreapta...
—Din păcate și eu îmi pun aceeași întrebare, dar la fel ca tine nu am nici un răspuns...
Spuse Serafina oftând.