Semnul veninos

Capitolul XII-Visul existent

            Își pieptăna părul, după și-l strânse într-un coc acoperindu-și capul apoi cu peruca neagră, își mai luase și o bluză cu mânecă lungă pentru ai acoperi semnul pe tot parcursul călătoriei, era deja dimineață se trezise devreme pentru ca să aibă timp o bătaie scurtă la ușă o făcu să se ridice de pe scaun știa deja cine era.
—Pregătită?
O întrebă Iustin cu nelipsitul lui zâmbet.
—Da.
—Am făcut eu restul pregătirilor, Ermil și Ali au plecat înainte să se ivească zori.
—Bine, atunci să mergem și noi este departe satul Felring?
—Depinde pe ce drum mergem. Dar stai liniștită dacă vrei putem merge mai repede pe...
—Nu contează asta, dacă tu deja ai hotărât pe unde să mergem atunci e bine.

Părăsiseră orașul, Serafina privea în urmă o grămadă de amintiri erau asupra ei, Iustin era în față cu mâinile în buzunare nici mintea lui nu era liniștită au trecut ani și el încă nu a fost în stare să găsească acea fată, pe zice trece se întreba dacă mai trăiește oare? Suspina.

              Mergeau de ceva timp așa că el se gândi că e mai bine să se oprească undeva pentru a se odihni, chiar dacă ea nu spunea nimic știa că e obosita.
—De ce am schimbat direcția?
—În apropiere e un sat și mi-e cam foame.
—Dar am pus eu mâncare...
—Rare ori trec pe aici, iar acum că am ocazia doresc să cumpăr o specialitate de mâncare ce doar aici se găsește.
—Oh, dar asta nu ne va afecta?
—Ai zis că nu contează ce drum alegem. În plus, nu vom sta mult.

Muzică, dansuri, copii ce fugeau dintr-o parte în alta toate această atmosferă era îmbibată de minunatele mirosuri de mâncare ce te stârnea să le încerci pe toate.
—Se pare că am nimerit într-un festival.
—Iustin chiar tu ești?! zise o doamnă ce se apropia rapid de ei.
—Doamnă Izabela, speram să dau de dumneavoastră pe aici.
—Eh, nici nu ai anunțat ca vii aici sau te-ai gândit să prinzi festivalul?
—A fost o decizie pe moment...
—Stai dă-te mai încolo nici nu am observat că ești însoțit de cineva. Spuse doamna chicotind.
—Ea este Serafina. O cunoștință.
—Înțeleg, dar ce stăm aici să mergem la mine, fiind sărbătoare am pregătit siropul de vișine.

Intrau într-o casă sau mai bine zis un restaurant plin de clienți, muzica nu lipsea nici aici, câteva persoane s-au bucurat să îl revadă pe Iustin salutându-l. Serafina mergea timidă prin mulțimea de oameni, știa că e privită auzea șoaptele celorlalți.
Amândoi se așezau la o masa așteptând să fie serviți.
—S-a întâmplat ceva? întrebă el lăsându-se pe spate observând acum cu atenție persoanele ce îl înconjoară.
—Nu, doar că...
Un țipăt le atrase atenția tuturor.
—Hoții!
Doamna Izabela fusese jefuită, hoții fugiseră când au văzut-o, Iustin nu stătu pe gânduri merse să îi prindă.
—Sunteți bine? zise Serafina, văzând agitația ce s-a creat.
—Eu da, dar banii mei nu!

Pe sub o masă se putea observa picioarele cuiva, Serafina se apropia încet, dar cel ascuns ieși și o îmbrânci.
Nici ea nu se gândi, fugi după el.

Trecuse ceva timp Iustin se întoarse învingător.
—Poftim banii Izabela, nu trebuie să îți faci griji pentru ei sunt închiși. Se pare că cel ce i-a pus să facă asta este...
—Nu de asta sunt eu îngrijorată acum, prietena ta a dispărut!
—Cum!?
—Am trimis pe cineva să o caute dar e de negăsit, dacă a întrat în Pădurea Sufletelor! Atunci...
Își trecu mâna prin părul negru încercând să se gândească la o soluție.
—Nu vă faceți griji am să o găsesc.
Cu astea spuse plecase la drum, după indicațiile Izabelei ce îi zise pe unde a luat-o fata.

Mâna stângă îi era amorțită se ridică de jos încercând să își amintească cum a ajuns în această situație, era cu el la masă după hoții, apoi încă unul da așa era, fugi să prindă unul apoi totul devenise neclar. Privi în jur copacii înalți ce lăsau o umbră întunecată, vântul de-abia se simți.
—Te-ai trezit?
Făcu ochii mari la ce era în fața ei, îi veni să țipe dar nu putea. Îi era teama.
—Eu te-am adus aici pentru că a venit timpul să îți deschizi ochii cu adevărat la lumea ce te înconjoară.
—Ce... tu... ești un șarpe mare auriu și... vorbești, am înnebunit!
—Ascultă nu e timp de asta, eu am venit să te avertizez în curând otrava ce o porți în tine va ieși la suprafață, asta ori îți va aduce moartea ori vei omori tu pe ceilalți.
—Nu mai înțeleg nimic, m-am lovit la cap.
—Vai nu știam ca ești așa tâmpită, fii atentă Serafina lumea asta nu e ceea ce pare a fi, dacă vrei cu adevărat binele și pacea celor ca tine trebuie să îți deschizi ochii și să vezi realitatea.
—Ce realitate?
—Tu o vei descoperi, la fel tot tu o vei schimba. Las asta să știi că nu a fost un vis...
Șarpele se apropia de ea mușcându-i mâna, lăsându-i cele doua puncte roși.