Semnul veninos

Capitolul XXVI-Reazing

            Trenul sunet era cea mai glorioasă invenție făcută vreodată. Puțină lume știa că acesta era unul magic, maneta de pornire a fost construită din trunchiul unui copac din Pădurea Sufletelor. Un singur bilet costa cât o casă dintr-un oraș, așa că nu mulţi își permiteau să călătorească cu el. Înainte să intri în acesta semnele destinului erau foarte bine verificate pentru a confirma că nu sunt impostori ce doresc să meargă gratis, cine încerca să comită acest fapt și după era descoperit pedeapsa era pe loc, aceasta fiind moartea.
Doi bărbați duri erau la intrare, unul vindea bilete, celălalt avea grijă să fie liniște.
Eric urma la rând în spatele lui fiind Cristina.
—Întinde mâna stângă! spuse bărbatul ce se ocupă de liniștea din jur.
Pe mâna lui Eric puse un fel de substanță albă. Îl cam ustura dar nu zise nimic, după îi șterse mâna cu un material pufos. Semnul lui mai tare se înroși. Apoi îi smulse un fir de păr mov și puse peste acesta o altă substanță de culoare neagră.
—Puteţi intra!
Eric se uita în spate la Cristina care acum era examinată, știa că pentru ea nu-i prima dată când merge cu trenul sunet.
Se așeză pe unul din locurile destinate semnelor destinului.
—Îţi zic eu dacă călătorim des sigur rămânem fără păr în cap, spuse Cristina așezându-se lângă el.
—Alții rămân fără bani, noi fără păr fiecare pierde ceva. Știi am crezut că se va întâmpla ceva când a pus chestia aia neagră.
—Dacă se întâmpla ceva atunci erai un impostor. Firele noastre nu pot fi distruse de nici o substanță, pentru că datorită lor ne evidenţiem în lume.
—Poate și Serafina trebuia să vină cu noi...
—Cei cu semnul șarpelui plătesc dublu și nici nu pot călători oriunde, chiar dacă Serafina are gratis tot trebuia să plătească un bilet întreg ca și cum ar fi fost un semn normal. Dar cred că-i bine, tatăl lui Iustin a făcut tot posibilul să-i ascundă pe amândoi.
Deja câteva persoane se uitau la ei, dar nu îndrăzneau să se apropie, fiindcă era interzis să pășești aproape de locul unde stăteau semnele destinului.

           Serafina privea cum tatăl lui Iustin conduce cu atâta atenție trenul, a reușit să-i ducă alături de el pentru a fi pe deplin în siguranță, mai ales că aici nimeni nu avea voie să intre.
—Orașul Reazing e cu totul diferit de Zolis să nu uitaţi asta.
—La ce te referi?
—În Zolis li se permitea celor cu semnul șarpelui să stea acolo chiar dacă plăteau taxele mult mai mari, pentru că acel oraș în trecut a avut de suferit, iar populația a scăzut drastic așa că pentru a reface populația li s-a permis să locuiască acolo mai mult ca sclavi. În Reazing încă există monarhie și totul depinde de rege. Fostul rege a fost asasinat de un semn al șarpelui de asta acolo cei ca tine nu sunt deloc bine văzuți. Așa că aveți grijă.

             Nici după două ore deja ajunseră la intrarea în orașul Reazing.
Iustin o luase pe Serafina de mână și ieșiseră rapid amestecându-se printre persoanele care coborau. Îi văzu pe Eric și Cristina dar dintr-o dată niște gărzi se apropiau de cei doi și-l luase pe Eric.
—Vai, scuze te-au luat așa, le-am spus să se comporte drăguț cu tine, zise o fată care avea semnul unui cal.
—Ce se întâmplă? Dă-mi drumul!
Cristina nu se gândi de două ori și îi trase un pumn gardianului.
Iustin își puse mâna în cap, Serafina și ceilalți rămaseră gură cască.
Cristina acum era și ea prinsă, dar se zbătea cât de tare putu când văzu că îl iau pe Eric și se pierduse prin mulțimea de oameni.
—Ești nebună să ne iei așa prietenul!? Interveni Iustin când văzu cât de rapid Eric dispăruse.
—Mi s-a dat ordin să-l duc la palat imediat când coboară din tren, nu e timp de pierdut căsătoria regală va fi în scurt timp.
—Ce naiba vorbești!
Aproape striga Cristina.
—Cred că a avut loc o neînțelegere, noi pentru prima dată am venit în acest oraș, iar Eric nu cunoaște pe nimeni de aici, spuse Serafina încercând să înțeleagă tot ce s-a întâmplat.
—Eu nu fac greșeli, nu este el semnul destinului al caprei?
—Nu! Toţi trei deodată au zis când în sfârșit au reușit să rezolve neînțelegerea.
—Scuze, tu lasă fata liberă se pare că avem o eroare. Îmi pare rău foarte rău, numele meu este Fiona și mi s-a cerut să-l duc în siguranță pe acel băiat cu semnul unei capre. Nu credeam că va mai fi încă un băiat cu semnul destinului care va încurcă treaba aici.
—Nu-mi pasă de eșecul tău că ai încurcat, tu te-ai grăbit fără să-l lași să vorbească nici nu i-ai verificat semnul, așa de sălbatici sunteți voi!?
—Ai grija cum vorbești fată! zise tăios gardianul, nu știi cine este ea! 
—Crezi că-mi pasă și asta cine este ea, uită-te la mine sunt un semn al destinului așa că ai tu grija cum vorbești!
—Cristina cred că-i de ajuns câte ai zis, noi îl vrem pe Eric înapoi! spuse Serafina.