Avocați Îndrăgostiți (On Hold)

Logodnă ruptă II

Eram atât de nervoasă încât nu l-am auzit pe Will când s-a apropiat. L-a tras cu putere de umăr pe Damian , care s-a împleticit înapoi.

A venit spre mine si m-a întrebat cu o voce aparent calmă:
-Ești bine?Te scot imediat de aici.
-Și Kate?
-Și pe ea.Dar trebuie să mă lași pe mine să vorbesc.Bine?
-Da,nici măcar nu vreau să-l văd ,te rog să-l faci să plece repede.
A aprobat cu o înclinare ușoară a capului apoi s-a întors spre acea persoană.

Era ciudat cum părea că-i cunosc fiecare stare.Era ca și cum l-aș fi știut dintotdeauna.Mă uitam la Kate și refuzam să le ascult discuția.O să văd ce pot face.Eram sigură că o să-l dau în judecată,dar știam că nu o să fie ușor.

Adică ,era o persoană influentă fie că voiam sau nu să accept.

-Trebuie să rămân cu ea.Are nevoie de mine.Nu înțelegi!
- Înțeleg perfect.Nu ți-e suficient cât ai lovit-o.Pleacă Damian , nimeni nu te vrea aici.
-Dar Will...
-Acum!
Damian s-a întors încet și a plecat se vedea că nu-i convenea situația dar nu avea de ales.Prietenul lui Will venise si o luase în brațe pe Kate.
-Ce faci? l-am întrebat surprinsă.
-O duc la mașină si o să o duc la un spital din apropiere.
-Mulțumesc ,dar nu pot veni cu tine.Trebuie să rămân să am grijă de petrecere.O să ajung cât de repede pot.
Will s-a întors spre mine după ce a discutat cu Damian.
-Eu rămân cu tine,mi-a spus Will.

M-am întors spre el să-l întreb de ce rămâne dar nu mi-am dat seama cât de aproape de mine se afla.Așa că atunci când m-am întors am ajuns la câțiva centimetri de fața lui.
Mă uitam în ochii lui aproape hipnotizată , părea că încerca să-și dea seama de cum mă simt.Așa că i-am spus cu voce aproape șoptită:
-Sunt bine.
El a părut mulțumit de răspunsul meu dar nu s-a mișcat din loc.

-Will ne vedem mai târziu.
M-am întors spre prietenul lui dar tot ce-am reușit să văd a fost spatele lui.
-Să mergem avem o petrecere de stricat.M-a luat de mână și m-a tras după el.Atingerea era atât de familiară de parcă m-a mai ținut așa înainte.

Si dintr-o data o amintire mi-a revenit.
Alergam pe un coridor și era întuneric.Un băiat mă ținea de mână și mă trăgea după el.
Mi-era frig si frică:
-Will mi-e frică,s-a întors spre mine si mi-a șoptit.
- Încă puțin,ți-am spus o să-ți vezi părinții imediat.Îți mai dau o bomboană dacă promiți că faci liniște.Promiți Tess?

-Tessa!Tessa!Will mă striga.
-Da !
-La ce te gândeai?
-La cum o să-i dăm pe toți afară.
-Doar asta?Atunci nu-ți face griji doar le spunem că logodnicii au plecat din motive personale.

Asta a fost prima amintire care a avut un impact așa de mare asupra mea.Dar asta înseamnă că îl cunosc pe Will?El știe sau e falsă amintirea asta?
A fost atât de real .Aveam vreo 10 ani.Iar el părea mai mare decât mine.

-Ne cunoaștem?mi-a luat-o gura mea mare înainte.
-Nu te-aș fi uitat niciodată dacă ne-am fi întâlnit.Mi-a spus sărutându -mi mâna.
Mai târziu în acea seară mi-am dat seama că nu mi-a răspuns cu adevărat la întrebare.

După două ore toți invitații erau plecați iar personalul făcea curățenie.
-Să mergem.Mașina mea a ajuns.
- Inteligentă idee să ceri să ți-o aducă .Eu conduc.
-Bine, și așa nu eram în starea necesară,ai vorbit cu prietenul tău?Cum se simte Kate?
-E bine.Liam are grijă de ea.A spus aproape rânjind.
-Ce vrei să spui?
-Nimic.O să-ți fac cunoștință cu el ,e un băiat bun.
-Așa ca tine?
-Nu cred că mă poți numi bun.Tonul vocii lui s-a schimbat fiind brusc serios. Bine depinde de aspect,a reluat recăpătându-și brusc tonul jucăuș.
L-am lovit cu pumnul în umăr și i-am spus zâmbind:
-Fără glume.
S-a urcat în mașină și a pornit motorul.
-Ar trebui să dormi puțin,facem o oră până la spital.
-Bine,mi-am dat scaunul pe spate și am închis ochii dar nu credeam că o să adorm.Nu pot să dorm în preajma necunoscuților.

Am adormit imediat ce am închis ochii.Era o senzație de liniște și siguranță care îmi lipsea.După o grămadă de timp în sfârșit un somn fără coșmaruri.
Când m-am trezit simțeam că mașina s-a oprit.Am deschis ochii și m-am uitat lângă mine era Will care se uita la mine.
-Am ajuns?
-Da,de o oră.
-De ce nu mai trezit?
-Erai obosită iar prietena ta nu pleacă nicăieri,ți-am spus Liam e cu ea.
-Dar tocmai asta e ideea.
-Poftim?
-Nu vă cunosc,iar eu nu am avut parte de experiențe prea plăcute în seara asta.De asemenea mâine trebuie să mă apuc să lucrez la plângerea pe care va fi înaintată împotriva lui Damian. Și să nu mai spun că v-am dat programul peste cap.
-Ai terminat?am aprobat cu o mișcare a capului.Bine atunci e rândul meu.Unu:ai putea să-mi spui pe nume?Doi:te ajut eu cu plângerea.Trei:am putea să ne cunoaștem mai bine dacă accepți să ieși cu mine.

M-am uitat la el fără să clipesc,vorbea serios?E așa scump,din nou fără să scot un sunet am aprobat și aproape am rupt portiera când am ieșit în viteză din mașină, înainte să mă vadă roșind.Dar puteam să jur că zâmbea atunci când am ieșit din mașină.