𝒟𝑜𝓃'𝓉 𝓈𝓊𝓂𝓂𝑜𝓃 𝒾𝓉! (𝐵𝑜𝓎𝓍𝒷𝑜𝓎)

Capitolul 2

      Un zgomot mă făcu să-mi deschid ochii, am mârâit când am simțit o ușoară durere în zona spatelui, mi-am ridicat privirea uitându-mă în jur. Eram în camera mea și a lui Mabel.
      Stropii de ploaie se loveau insistent de fereastra dormitorului. Stătusem puțin pe gânduri, după care îmi amintisem întreaga ziuă de ieri, fusese doar un simplu coșmar?
      M-am ridicat în șezut și parcă simțind cum ceva invizibil mă lovește, o durere puternică se făcu simțită în zona capului, însă în interior.
     Ce e cu mine azi? M-am întrebat oftând, probabil era de la vreme, mă simțeam slăbit, și fără chef de nimic.
Un început prost, pentru a-mi începe ziua. M-am ridicat din pat privind-o pe Mabel dormind buștean, măcar ea mă făcea să zâmbesc. Am părăsit încăperea îndreptându-mă spre baie, m-am privit în oglindă oftând, cearcănele erau destul de vizibile, nu reușisem de ceva timp să dorm calumea, iar asta îmi dădea o stare de discomfort.
Oftasem din nou pornind robinetul ruginit, din care curgea apă rece, îmi umplusem ambii pumni cu apă, spălându-mi mai apoi fața. M-am scuturat, stropii de apă zburând în toate părțile.

—Poate că a fost doar în capul meu, un vis idiot cu un demon probabil la fel de idiot.

Gândisem cu voce tare fără să îmi dau seama.

—Realitatea e doar o iluzie, universul e doar o hologramă.

Auzisem o voce masculină, ce mă făcu să tresar, inima începu să o ia la galop, mă uitasem în toate părțile, însă eram doar eu.
Îmi privisem din nou reflexia în oglindă, mă încruntasem când observasem un detaliu sinistru, ochii mei prinseseră o culoare aurie, iar tricoul mi se coloră într-un roșu aprins la baza abdomenului.
     Făcusem ochii mari dezechilibrându-mă, căzând mai apoi pe spate.
Mi-am atins abdomenul, privindu-mi mâna, degetele mele erau pătate de sânge, m-am uitat în jos rămânând șocat, în jurul meu se formase o baltă de sânge, iar abdomenul îmi era despicat în două, strigasem după ajutor închizându-mi ochii.
I-am deschis din nou privindu-mi abdomenul în stare perfectă, iar mâna mea era curată, începusem să respir sacadat, simțeam că îmi pierd mințile, și îmi doream ca acesta să fie doar un coșmar, să mă trezesc și totul să fie în regulă.

—Dipper, Dipper, nu știi că nu e bine să insulți un demon? În special cu unul care se poate juca cu mintea ta... ohh, asta a fost destul de interesant.

Spuse din nou acea voce, era acel Bill, cu care făcusem o înțelegere în urmă cu o zi, iar acum mi-aș fi dorit să dau timpul înapoi, să fie din nou ca înainte.

—Lasă-mă în pace! Am strigat întorcându-mă, vrând să ies din acea încăpere unde se afla acel demon.

—Știi că asta nu se va întâmpla puștiule!

Spuse, după care ușa se trânti blocându-se. Mă panicasem dezechilibrându-mă din nou, căzând pe suprafața tare.

—Ce împiedicat!

Mă ghemuisem într-un colț al încăperii, strângându-mi genunchii la piept, două lacrimi, urmate de altele, mi se prelingeau pe obraji în jos, făcusem o greșeală. Aș fi preferat ca Robbie să își bată joc de mine toată vara, decât să mă facă să îmi pierd mințile un demon.

—Oare?

  Auzisem din nou acea voce, fiind acum în fața mea. Îmi ridică bărbia cu două degete, forțându-mă să-l privesc, mă privi, cu acei ochi inumani și reci, ce nu prezentau nici-o emoție. Lacrimile mele curgeau încet pe obraz, înghițisem în sec, și nu îmi puteam opri tremuratul corpului, iar el observă asta, zâmbind parcă satisfăcut.

—Ce ar fi să îl eliminăm pe acel idiot ce îți face zile grele? Probabil te vei simți mai bine, sau..cel puțin, eu mă voi simți mai bine, continuă rânjind.

—E-e...-liminăm? Întrebasem, și simțind cum inima aproape că îmi ieșea prin piept, alte rânduri de lacrimi se scurgeau din nou pe obrajii mei.

Înainte să mai spun ceva, simțisem cum o aură întunecată mă cuprinse, iar acest lucru aproape că mă lăsă fără aer, îmi ridicasem privirea, uitându-mă din nou la reflexia mea, acei ochii aurii mă priveau, însă nu îmi aparțineau mie.
  Nu știam ce mi se întâmplă, însă simțeam că pierd controlul trupului meu, iar acest lucru era de-a dreptul terifiant, cum reușise să mă acapareze în totalitate?

—Simplu, tu mi-ai dat acordul pentru a face asta.

  Îmi răsună din nou acea voce în minte, acest lucru făcându-mă să tresar.
  Nu apucasem să spun nimic, căci trupua meu acționa contra mea, Bill îl controla, iar asta însemna că... făcusem ochii mari când realizasem un lucru.

—Îmi aparții Dipper, în întregime!