Efortul este expresia activității prelungite a intregului organism.
Producerea unui efort fizic se asociază cu succesiunea a 3 acte:
O inspirație profundă umple plămânul cu aer și dilată toracele, apoi contracția orificiului laringelui (glotei) împiedică ieșirea aerului și în contracția mușchilor toracici și abdominali duce la evacuarea aerului sărăcit în oxigen.
Prin oxidarea principiilor energetice din alimente rezultă forme de energie: mecanică, nervoasă și în special calorică.
Căldura este în mai mare în organele cu activitate intensă: mușchi, creier, ficat.
Mușchii produc între 1/2 din căldura necesară menținerii temperaturii corpului la o valoare constantă, datorită arderii glucozei.
Plămânii și pielea (prin vaso-dilatație capilară) asigură reglarea căldurii corpului - prin irigație și evaporarea transpirației -, menționând constant temperatura corpului, indiferente de temperatura mediului înconjurător.
Pentru asigurarea unui randament maxim în orice formă de activitate, indiferentă dacă există sau nu o cameră de lucru propriu-zise, "colțul de lucru", locul de muncă trebuie să fie curat, îngrijit și ordonat.
Iluminat în măsura posibilității va fi cel natural, lucru efectuandu-se de preferat la lumina zilei care să vină din stânga (pentru cei ce folosesc mâna dreaptă).
Iumină artificială nu va fi folosit va fi folosite direct (fără abajur) ci, pe cât posibil, să fi realizată prin iluminatul indirect, cu ajutorul sticlei mate, a luminii difuze etc.
Culoarea pereților este importantă: verdele deschis este odihnitor pentru ochi și nervi în timp ce roșul este iritant.
Munca, indiferent de natura ei fizică sau intelectuală, este binefăcătoare pentru orice organism care nu prezintă afecțiuni grave.
Eforturile însă trebuie dozat și ritmt altfel încât un om care muncește ore în șir, să revină la muncă odihnit și liniștit.
La locul de muncă trebuie asigurată o bună poziție funcțională a corpului: cei ce lucrează în poziția șezut trebuie să efectuate poziția <<aplecată>>, iar coloana vertebrală trebuie să fie aproape verticală în orice parte este privită, respirația trebuind să fie liberă și nestânjenită.
Cel ce lucrează ortostatism, în picioare, trebuie să își schimbe în permanenț poziția pe un picior pe altul, stimulând astfel circulația de întoarcere (venoasă profundă) a sângelui de la nivelul membrelor inferioare.
Rezultat al unui exces de lucru fizic sau intelectual oboseala este o stare care produce mai repede și mai intense, atunci când munca nu a fost progresivă (fără antrenament) sau în cazul în care persoana este slăbită de o boală acută în evoluție, febră, ori în convalescență după o boală anterioară sau o boală cronică (anemie, boli de ficat, rinichi etc.)
Oboseala se manifestă mai evident la nivelul sistemului musculară, dar toate țesuturile sunt expuse aceste stări, existând și o oboseală nervoasă (cerebrală) manifestată prin simptome mai greu perceptibile, comparativ cu oboseala musculară.
Oboseala musculară ca și cea cerebrală alternează facultățile de percepție senzorială, atenția, activitate psiho-motorie etc.
În urma solicitărilor excesive,
randamentul scade, reactivitatea neuromusculară scade și ea, faptul acesta putând duce la accidente.
Securitatea căilor ferate și a circulației rutiere depinde mult de gradul de protecție <<socială>> a personalului din transport, în aceste incluzându-se reglementarea orelor de muncă și repaus, ținând cont de variațiile individuale la efortul și oboseală.
Au fost stabilite mai multe grade (trepte) de oboseală:
--oboseală obișnuită este o senzație moleșeală relativ agreabilă, ca rezultat nominal al efectuării muncii în condiții fiziologice, fiind un semnal de alarmă la atingerii unor limite de consum de energie.
-- epuizarea este o stare de oboseală în care pragul resurselor proprii este depășit în apare o inhibiție generală, cu pareză funcțională și apare generală cu care pariază funcțională și adinamie musculară.
În cazuri grave apar simptome de alarmă critice: accelerarea bătăilor inimii (tahicardie), scăderea tensiunii arteriale. Repausul trebuie prelungit și completat cu alimentația adecvată, somn restul știți ce urmează.;
-- surmenajul este o stare de oboseală excesivă fizică sau intelectuală, consecință a unei epuizări repetate, în care, se pe lângă inhibiția simplă, apar alternari în funcție și chiar structura sistemului nervos central și periferic: lipsa poftei de mâncare, proasta dispoziție, somnolența asociată cu insomnie paradoxal, inconstient rărire bătăilor inimii, hipertensiune (sau diferite stări cuprinse sub denumirea generală de neurastenei).
Surmenajul fizic, psihic și intelectual este consecința impregnarii toxice țesuturilor cu unii produși organici ( acid lactic, de exemplu) rezultați excesivă în timpul efortului exagerat, determinând o receptivitate la infecții ( copii în special la tuberculoză )
--superfortul (forțarea) este o oboseală impusă organismului până la stadiul exterm, care poate duce la accidentări grave, uneori mortale (inhibiție cardiacă, inimă forțată).
Antrenamentul este un ansamblu de forma lor folosite pentru a favoriza dezvoltarea și funcționarea organismului un anumit în anumite direcție, putând fi folosit în scopuri terapeutice și în tratamentul stărilor cronice (debilitatea congenitală și obezitatea)
El îmbină un mănunchi de practici care duc, progresiv, la îndeplinirea unui munici mai întinse și prelungite, fără oboseală sau surmenaj precoce.
Principalul metodelor de antrenament este supunerea organismului la eforturi din ce în ce mai mari, gradele în mod științific.
