[Vârcolaci| Dark Fantasy| Aventură]
„Lunile roșii cer sacrificii"
Într-o lume în care Moartea şi Viaţa stau de vorbă cu Destinul şi Magia, nimic nu mai pare ieşit din comun. Nici atunci când singura fică al unui Alpha nu îi este d...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Razele soarelui se reflectau peste micuţa măsuţă din sticlă, aflată în spatele unei uşi largi deschise. Pe ea se află o pereche de telefoane, foarte asemănătoare, câţiva bani aruncaţi cu ură şi cheile unei maşini împreunate cu cele a unei case. În apropierea mesei, se afla o canapea peste care erau aruncate nişte haine şi poşete uzate. Iar dacă te apropiai de ele, puteai simţi mirosul de ţigară şi alcool puternic îmbibate în săracul material. Camera părea moartă, doar două fiinţe locuind în aceasta.
Rin, împreună cu Carena, ajunseseră în camera de motel închiriată cu două seri înainte, prin cele mai ciudate circumstante. Nu trecu mult timp i-ar soarele începu să strălucească pe feţele palide ale fetelor. Prima, pe care soarele o trezi din somnul ei adânc a fost Carena, care se aşeză în fund, rămânând în loc pentru câteva minute bune. O senzaţie stranie o trăsni şi se ridică din pat fugind cât o ţinu picioarele în aş vărsa stomacul.
Rin, fu trezită de zgomotul paşilor puternici ce se depărtau cu viteză într-o fugă haină spre baie, unde gălăgia continuă prin sunete intense de vomă. Îşi încreţi nasul într-un reflex inutil spre a-şi arăta dezgustul vizibil de pe chipul ei. Îşi aşeză violent perna peste cap pentru a opri sunetele groaznice ce veneau dinspre baie. Minute bune trecură, iar Rin nu reuși să adoarmă înapoi. Carena se oprise din vărsat şi reveni în cameră obosită. Îşi trecu o mână prin părul ei scurt şi roz, lăsând un oftat lung să-i scape printre buze. Carena se simţea bine, nu avea absolut nimic, înafară de gustul acru al vomei, pe care încercă din răs-puteri să-l facă să dispară.
În schimb, Rin nu se simţea deloc bine. Îi vedea să vomite, dar din păcate nu putea, capul îi bubuia şi urechile îi ţiuiau. Nu se simţea bine! Chiar deloc. Voiam să vomite ca totul să revină la loc, să nu mai simtă senzaţia de greţă din spatele gâtului. Ochii o înţepau şi de-abia putea să-i ţină deschişi, dori să-şi continue somnul, dar senzaţia vagă de greaţă nu o lasă să se întindă. Şi al dracului că nici Carena nu o lăsă să doarmă sau măcar să-şi lase corpul să se odihnească, în speranţa că durerea de cap şi răul vor dispărea. Dar nu putu şi în schimb, se îmbrăcă cu hainele pe care le purtase la club şi porniră împreună cu Carena spre casă.
