[Vârcolaci| Dark Fantasy| Aventură]
„Lunile roșii cer sacrificii"
Într-o lume în care Moartea şi Viaţa stau de vorbă cu Destinul şi Magia, nimic nu mai pare ieşit din comun. Nici atunci când singura fică al unui Alpha nu îi este d...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Dimineaţa fusese una încărcată pentru oricine aflat în spital, dar şi mai încărcată a fost pentru părinţii lui Asterin care veniseră doar ca să-şi aducă fiica acasă. Iar drumul nu este deloc scurt, ci din contră Carena şi Asterin au fost blocate în acelaşi loc pentru mai bine de două ore. Liniştea le lăsă să-şi pună gândurile în ordine, dar şi mai mult o lăsă pe Asterin să găsească o soluţie pentru situaţia prietenei sale. Deşi nu era neapărat problema ei, se simţea responsabilă, ca cea mai bună prietenă, să facă ceva, din cauza faptului că nu fusese acolo când trebuia.
Se simţea vinovată pentru tot ce fratelei ei îi făcuse, deşi nu era prin nicio legătură greşeala sau problema fetei de revolvat, avea impresia că era cu adevărat de vină. Când ajunsese acasă, Asterin sări direct în duş, iar Carena se aruncă în pat îmbrăţisând una dintre perne. Era paranică, credea că Max avea să vină după ea, chiar şi în casa Alpha-ului. Dar spre fericirea ei se înşela. Minute bună trecură şi după ce Asterin ieşise din baie mama ei bătuse încet la uşă.
— Bună fetelor, cum vă simţiti? întrebă din politeţe stând în pragul uşii.
— Ne simţim bine, nu-i aşa Carena?! spuse Asterin privind spre prietena ei care nici nu realizase că Luna era în cameră, căci aproape începea să plângă.
— Da... da! Ne simţim bine! răspunse râzând emoționată.
— Sunteți sigure? întrebase femeia intrând în cameră.
— Da, mamă! exclamă Asterin zâmbind agitată, trecându-şi mâna prin păr şi muşcându-şi buzele.
— Mă bucur! zâmbi femeia. Carena, scumpo, fratele tău vrea să vorbească cu tine! explică privind fata cu părul roz stând întinsă pe pat.
Ceea ce nu ştia este că în mintea ei două entităţi se luptau. Cea care voia din răsputeri să dispară de pe faţa pământului şi cea care voia să-l confrunte, dar înainte ca una dintre acele două persoane să câştige Asterin luase telefonul în mână.
