Graffiti. Una din cele mai noi și mai răspândite arte urbane odată cu muzica Rap. Inima grafferilor: metrourile. Astfel, orașele cu rețele de metrou dezvoltate sunt împânzite de grafferi și nu doar la metrou.
- Ești absolut conștient că lucrurile au degenerat urât Tom, nu? spunea Adeline, iubita lui care era mai mare cu un an ca el. - Ad.. la câte răni am pe mine, crezi că există vreo șansă să nu fiu? - Tom, te pui în pericol. Vii bătut de la metrou, arestat, amendat, electrocutat. Crezi că mai suport să te văd așa? spuse ea ridicând fin tonul. - Dar nu se întâmplă de fiecare dată, nu? zise el încercând să mențină discuția cât mai calmă.
Amândoi se priveau în ochi în timp ce Tommy aștepta un răspuns de la ea. Iar ca s-o facă să uite i-a schițat un zâmbet larg care știa că o face mai fericită. Și a funcționat.
Zâmbetul larg și strălucitor al său avea efect devastator asupra Adelinei, până la ravagii. O făcea să i se schimbe starea în bine radical, iar lui îi plăcea să o vadă fericită pentru că într-un fel îl făcea și pe el fericit.
- Uite Adeline, asta-i pasiunea mea. Ți-am spus-o, și ți-o mai repet de câte ori e nevoie. Îmi fierbe sângele în mine și simt că o iau razna dacă nu cobor acolo și să le arăt tuturor de ce sunt în stare! - Când am început să fim împreună lucrul ăsta îmi plăcea cel mai mult la tine. Spiritul continuu de competiție și dorința arzătoare să arăți că ești cel mai bun. Am văzut ambiție pură în tine și un potențial uriaș! - Îți mulțume... - Stai că nu am terminat! Dar acum cred că ambiția și competiția te vor omorî la un moment dat, Tommy. Doamne ferește să se întâmple, dar cu fiecare clipă petrecută acolo riscul tău crește! Iar eu stau cu gândul numai la tine și îmi fac griji...
Se aflau în bucătăria din apartamentul lor sărăcăcios. Cu o singură cameră uriașă. Nu stăteau foarte bine cu banii, dar nu îi prea interesa lucru ăsta. Erau prea tineri ca să își facă griji financiare.
Adeline era la facultate, iar Tommy e pur și simplu o haimana. Acesta nu a vrut să își continue studiile superioare, dar s-a angajat ca șobolan de birou. Făcea Excel-uri, prezentări PowerPoint, făcea grafice, ținea evidența. Toate astea pentru a contribui în casă și pentru a-și cumpăra tuburi de vopsea.
Jobul era destul de bine plătit cât să își satisfacă toate nevoile. Problema era că își pierdea 8 ore pe zi la un birou, timp ce pe care-l putea investi în teren.
Adeline la rândul ei muncea ca ospătăriță într-un mic local unde făcea o sumă modică de bani cu care reușeau să se descurce.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Apartamentul, sau mai mult spus garsoniera respectivă era a lui Tommy. I-a fost lăsată moștenire de la mătușa lui după ce a murit, dar dacă erau obligați să plătească chirie chiar că nu se descurcau.
Acești doi indivizi erau împreună de mai bine de trei ani. S-au întâlnit într-un parc când Tom era fugărit de un polițist după ce a desenat pe un zid. Tom s-a ascuns după Adeline care era singură pe o bancă, iar polițistul a trecut și nu l-a observat.
