Benjamin

Capitolul Cinci

Derek POV

(+18)

Amândoi nu au scos niciun cuvânt în salonul lui Tommy. Adeline plângea în pat lângă el, iar Derek era atât de stupefiat de imaginea lui încât mintea lui era impenetrabilă de niciun fel de gând. Nu mai putea să simtă nimic în clipele acelea. 

Atunci doctorul a intrat în salon și le-a spus că bietul de Tommy se află în comă. O bucată de tencuială i-a căzut pe tâmplă care a fost o lovitură decisivă pentru el. Derek a tras cu ochiul la pieptul Adelinei și a văzut că atunci când ea a auzit această veste respirația ei i s-a tăiat iar ochii i s-au umplut, din nou, în lacrimi. 

Lui Derek nu-i plăcea să o vadă să sufere în halul acesta. Ținea, într-un fel, destul de mult la ea plus că era singura fată de care îi plăcea. Nu mai pusese ochii pe niciuna care să fie la fel de atractivă ca Adeline. 

Doctorul s-a întors cu spatele ei și a pornit spre ieșirea din salon, iar atunci Adeline s-a apropiat cu insecuritate de sine de Derek luându-l în brațe. 

Acesta a strâns-o puțin oferindu-i un sentiment de securitate și și-a sprijit capul creștetul capului ei. A inspirat ușor mirosul parfumul ei care de fiecare dată când îl simțea parcă prindea viață. 

A prins-o fin de cap cu ambele mâini desprinzând-o din îmbrățișare dorind să o vadă la față. Era roșie toată de parcă era în apropierea unui lucru la care era alergică. 

- O să fie bine Adeline. Îți promit! 
- Nu poți să fi... atât de sigur.. pe tine! zise ea neputând de plânsul ei.
- Ba da. 

Acesta i-a șters lacrimile de la ochi cu mâneca sa apoi a sărutat-o pe obraz. I-a simțit pielea foarte fină a pielii care i-a făcut inima să accelereze. Apoi a simțit nevoia unei alte îmbrățișări așa că a luat-o de talie și a tras-o mai aproape de el. 

Știa că lucrul acesta i-l făcea doar Tommy când o săruta pasional în casă departe de ochii lumii. Iar de obicei după genul acesta de sărut între Tommy și Adeline săreau scântei în pat fără ca nimeni să le strice clipele plăcute.

Au stat în brațele celuilalt timp de câteva secunde. Care pentru Derek au durat săptămâni. Se simțea foarte bine în prezența ei.

Totul era atât de intens cu ea încât se simțea extraordinar chiar dacă o privea în ochii ei superbi. Simțea pe interior cum îl arde privirea acelor ochi și îl făceau să se simtă vulnerabil. 

- Vrei să mergem de aici? 

Adeline nu zise nimic și a rămas aproape de el strângându-i trupul un pic mai tare. 

- Adeline, hai afară. Ne mai liniștim puțin, și ne punem gândurile ... în ordine! zise Derek sărutând-o pe frunte. Oricum a fost o zi mult prea lungă pentru amândoi. 

Acesta i-a luat mâna și a condus-o afară din salon. Știa că în adâncul ei voia să mai rămână acolo cu Tommy, dar nu mai era nimic de făcut acum. 

După ce au trecut de ieșirea din spital s-au dus undeva la umbră în parcare. Era luna iunie și era destul de cald afară, nu voiai să rămâi în razele soarelui arzător de vară. 

Când au ajuns la umbră aceștia și-au scos câte o țigară. Au stras câte vreo 7, 8 fumuri amândoi dar niciunul nu a mai zis nimic. Era destul de greu să creezi o conversație în acele împrejurări. Când persoana la care țineai a intrat în comă... lucrurile nu mai merg atât de unse ca înainte. 

- Crezi că își va reveni? a întrebat-o Derek. 

A fost o mișcare destul de proastă pentru că pe chipul ei se citea îngrijorarea maximă și o panică de nedescris.