The bad boy and the depressed girl

Chapter three

M-am trezit după amiaza. M-am îmbrăcat și am plecat spre Lucas. După cum mă așteptam peste tot era mizerie. Dacă familia lui Lucas se întorcea mai devreme de la cabană era mort. Deja părea puțin mort. Era probabil într-o comă alcoolică. Am oftat. In afara lui nu mai era nimeni. Mi-am luat niște haine de la el și m-am pus pe curățenie. Mama lui Lucas se baza pe mine sa am grija de el. Adică dacă găsea casa așa eu eram mai moartă decât el.

Am strâns toate sticlele și le-am pus în doi saci uriași. Hârtiile in alți doi saci și restul plasticului și metalului în alt sac. După ce am cărat cu greu sacii de mărimea mea in trotuar m-am întors în casă. Noroc că sâmbăta venea mașina de gunoi altfel nu știu unde ascundeam toate alea.

Am dat cu mătura și cu mopul. Am pus toate lucrurile la locul lor și am curățat voma din baie. Lucas dădea cate două petreceri pe lună. De obicei curățam împreună. Acum îmi era prea milă de el să-l trezesc. Soarele apusese de mult când eu am terminat. Nu-mi luase decât paișpe ore. M-am întins două minute pe canapea, dar până la urmă Lucas a fost nevoit să mă trezească a doua zi.

Lucas: De ce ai făcut asta? mă întreabă dându-mi o cană cu apă.

Eu: Erai in comă alcoolică. Am făcut singură treaba. Nu am vrut să te trezesc. zic zâmbind.

Lucas m-a luat în brațe. Mi-a propus să înotăm in piscină. Nu l-am refuzat. Și așa, pe la ora trei după masa noi eram in piscină. Fiindcă mergeam des la Lucas îmi lăsam costumul de baie la el. El era singurul băiat de care nu îmi era rușine.

Lucas: Te-am văzut plecând cu Mathias de la petrecere. spune el dintr-o dată.

Eu: Și ce? Am câștigat concursul de skandenberg și el a fost nevoit să-mi ia băutură. zic zâmbind amuzată.

Lucas: V-ați întors apoi ați plecat împreună și nu ați mai venit înapoi. Ce s-a întâmplat între voi? întreabă curios.

Părea într-o oarecare măsură supărat. Știam că e gelos. Așa sunt toți frații mai mari.

Eu: Ești gelos! Ce drăguț!

Lucas: Nu sunt gelos!

M-am dus râzând și l-am luat în brațe.

Eu: Ești un frate extraordinar! îi zic sincer.

Lucas: Frate.... Da... murmură printre dinți.

Eu: Am fost acasă la el sa bem fiindcă aici era prea multă gălăgie. Mi-a bandajat mâinile și genunchii apoi m-a dus acasă la mine fiindcă eram prea beată sa merg sigură. Nu am făcut nimic, gelosule! îi zic sărutându-i obrazul.

Lucas: A încercat să se apropie de tine? V-a văzut cineva? Se uitau ciudat? întreabă el îngrijorat.

Eu: După ce l-am învins. M-a urcat pe masă și stătea aproape de mine. Foarte aproape. Toți din jur se uitau puțin mirați, dar nu au spus nimic. Nimeni nu mi-a mai vorbit in seara aia. zic zâmbind.

Mă gândeam că va fi mulțumit de ceea ce auzea, dar s-a încruntat spre mine. S-a îndepărtat câțiva centimetri.

Eu: Ești bine? îl întreb.

El vine brusc și mă sărută. Nu l-am respins. Nu puteam spune că întotdeauna l-am văzut ca pe un frate. Fusesem îndrăgostită de el timp de câteva luni bune. Nu credeam că el vreodată ar simți la fel.

Lucas: Orice ar spune idiotul ăla ești a mea! Nu te va avea niciodată. Sa nu te lași intimidată de el! spune Lucas serios.

Mi-a prins fața în mâini. Am încuviințat tăcut și l-am mai sărutat o dată. Am intrat în casă când a început să plouă. Mi-am reînnoit bandajele și am stat cu Lucas pe canapea. Eram cu picioarele peste ale lui și ne uitam la desene. Ceea ce făcusem mi se părea într-un fel ciudat și nu știam dacă să mă bucur sau să regret.