Matt: Deci… cum e să jonglezi cu băieții? m-a întrebat Matt când am plecat spre școală.
Eu: Cum adică? intreb confuză.
Matt a zâmbit cu subînțeles. A mărit viteza. In bordul mașinii se vedeau cei 356 de kilometri pe oră. Am ridicat sprânceana.
Matt: Atât poate mașina asta. Și la faza cu jonglatul. Văd că nu ai nicio reținere sa te joci și cu Lucas și cu Damien și cu mine. a spus râzând.
Eu: Nu mă joc cu voi. Damien e un prieten bun in ciuda trecutului său tumultos. Lucas e iubitul meu, iar tu… ei bine poate mă joc puțin cu focul… mi-am dat eu seama.
Matt: Doar puțin? a întrebat ridicând din sprânceană.
I-am scos limba. Am ieșit amândoi din mașină. Lumea se holba șocată.
Eu: Înapoi la treburile voastre! le-am mârâit sictirită.
Mathias lângă mine a râs. Și-a trecut mâna după umerii mei. M-am încruntat spre el. Și-a ridicat mâinile învins și a continuat să meargă pe lângă mine. Când am ajuns in clasă nu era nimeni. Ah, da! Aveam sportul! Trebuie că deja erau în vestiare! Mathias a profitat de momentul de singurătate pentru a mă urca pe catedră. M-am uitat șocată la el neștiind ce avea de gând.
Eu: Mathias? spun încet.
Matt: Stai liniștită! Nu-ți fac nimic rău. a spus calm.
Îl credeam. La naiba că îl credeam deși era clar că mințea.
Eu: Mathias trebuie sa ajung la ora de sport. Eu nu sunt…
Matt: Dama mea de companie. Știu. mă întrerupse el. Aici nu ești angajata mea. Mai avem două luni de școală cu tot cu examene. Păstrează-ți integritatea. Dacă te ajuta cu ceva să știi că nu se va lua nimeni de tine. mi-a spus zâmbind.
Eu: Asta pentru că m-ai revendicat tu ca pe un obiect? îl întreb cu o sprânceană ridicată.
Mathias a râs ușor. Mi-a luat o șuviță de păr și s-a jucat ce ea apoi mi-a pus-o după ureche.
Matt: Poate. Dar nu ești un obiect. Nu ești și nu vei fi niciodată doar un obiect. Ești frumoasă! a spus zâmbind tandru.
Am rămas cu gura întredeschisă de uimire. Nu eram obișnuită sa mi se facă complimente. Cu atât puțin de la unul ca el. M-a privit în ochi și m-a strâns la pieptul lui câteva minute.
Am mers la ora de sport. Aproape că am vrut să-l lovesc pe Mathias când l-am văzut că vine după mine, dar mi-am amintit de concursul ăla de lupte la care am fost înscrisă fără să mi se ceară opinia.
Profu': Ați întârziat! a spus fara a se uita la noi.
Eu: Bună ziua și dumneavoastră. am spus zâmbind.
Profu': La încălzire cu voi. a spus zâmbind.
Am încuviințat și am început să-mi fac încălzirea. Mă aplecam cat să-mi ating vârful picioarelor. El se holba la mine.
Eu: Vei face o baltă de salivă pe aici dacă te mai holbezi mult! i-am spus arogantă.
El mi-a zâmbit frumos. In a doua secundă era lipită de perete. Lumea se uita la noi. Le simțeam privirile cum îmi trec prin carne. I-am zâmbit și eu lui Mathias. L-am luat de talie și l-am întors cât sa fie el lipit de perete. M-am ridicat pe vârfuri și i-am sărutat obrazul. Am zâmbit când m-am aruncat pe mâini și am luat distanță.
YOU ARE READING
The bad boy and the depressed girl
Teen FictionO fata parasita de familie si viata isi gaseste raiul langa o persoana cu un anturaj nebun.