The bad boy and the depressed girl

Chapter nine

Profa' de bio: Pentru cum ai prestat astăzi nu-ți pot da decât cinci.

Am oftat trecându-mi mâna prin păr.

Eu: Și nu pot face nimic în legătură cu asta? întreb îngrijorată.

Profa' de bio: Poți face un proiect sau ceva să-ți crești nota! Despre formarea unui obicei a unei dependențe. Sau alege tu ceva. Sa aibă măcar zece pagini. a spus profesoara zâmbind cald.

Știu că mă compătimea, dar trebuia să fie la fel de dură cu toată lumea. Am încuviințat zâmbind și am plecat din clasă cu ghiozdanul în spate. Aveam de făcut un proiect. Simplu!

******

Oh Doamne e atât de greu! M-am dat cu capul de masă exasperată. Mi-am strâns părul în pumni de nervi. Stăteam la masă de trei ore și nu-mi ieșea nimic. Nimic!

Eu: La dracu' cu tot! am spus dând pe gât încă o cafea.

Angela: Dragă ar trebui să lași cafeaua. Nu vezi ca nu rezolvi nimic? Îți trebuie niște somn! a spus Angela grijulie.

Am oftat zgomotos. 

Eu: Am doua zile sa fac un proiect, am transporturi de făcut și trebuie să ies și cu Lucas. Dacă nu mă înșel azi am și antrenamente cu idiotul de Mathias. am spus gesticulând.

Când m-am trezit cu un pahar de apă rece am înjurat violent. Mai ales când apa mi s-a scurs în bustieră.

Eu: Pentru ce mama dracului a fost asta? întreb nervoasă.

Angela: Ca sa faci naibii o pauză. Azi nu mai faci nimic. Îți vei face o baie apoi mergi în camera ta și dormi. E aproape seară. Dormi. mi-a spus autoritară.

Am oftat și am plecat spre camera lui Damien. Mi-am luat un tricou larg și am mers la baie. După o jumătate de oră m-am întors în cameră.

Eu: Dar cine naiba poate dormi acum? Am lucruri de făcut! am spus punându-mă în pat.

Am căscat și am adormit imediat. Wow, chiar că e moale patul asta.

Din perspectiva lui Matt:

Am ajuns acasă să o iau pe Roxanne la antrenament. Angela era la birou și se uita pe niște foi. M-am dus la ea.

Eu: Ce sunt astea? o întreb.

Angela: Un proiect la biologie! a spus prinsă în citit și scris.

Am privit-o puțin șocat. Mă așteptam la total altceva.

Eu: Te voi lăsa cu proiectul tău. Știi unde e Roxanne? am intrebat-o.

Angela s-a ridicat și mi-a făcut semn să mers după ea. Ea a deschis ușa camerei lui Damien. Era era in pat dormind. Voiam să ma duc la ea, dar Angela m-a oprit. A închis încet ușa apoi ne-am întors în sufragerie.

Angela: Las-o să doarmă. E prea obosită. Nu a mai dormit de vreo două zile. Face prea mult efort. Și depresia ei incepe sa se adâncească. a spus Angela îngrijorată.

Eu: Poftim? întreb șocat de atitudinea ei față de Roxanne. Mai ai puțin până să-i spui să nu-și mai caute un apartament și să rămână aici. i-am spus încercând să trec peste vina pe care o simțeam.

Ea a zâmbit.

Angela: Chiar dacă sunt doar șase ani între noi și ne cunoaștem de o săptămână nu pot să nu mă implic emoțional. Simt că mă îndrăgostesc de felul ei de a fi. Simt că vreau un copil. Poate de asta sunt așa protectiva cu ea. Sunt prea obișnuită cu voi ca să va consider copii mei, dar ea a picat la țanc. Nu vreau să plece. Nu vreau sa o văd în halul ăsta. Dacă pleacă de aici nu voi mai putea să o protejez. Să am grija de nu cedeze de osteneală. a spus ea zâmbind tandru.