The War of Hearts

Capitolul 13

C A P I T O L U L 13- BECAUSE WE LOVE THE GAME

După ce ne-am cazat la hotel, Diego a fost puțin derutat de faptul că am luat camere separate. La ce se aștepta? Ca eu să-l primesc din nou în patul meu?

Sincer aș fi făcut-o! Am fost tentată de asta, însă nu mi-am putut lăsa dorințele și fanteziile să-mi tulbure rațiunea. Nu și de data asta. 

După un somn bun și o baie caldă, a trebuit să mă pregătesc pentru cina din seara asta, iar acum, în acest moment, eu și Diego am ajuns la unul dintre restaurantele mele preferate din Berna. După ce am fost conduși la masa rezervată de mine cu câteva ore în urmă, Diego îmi trage scaunul galant, lucru ce mă face să-i zâmbesc scurt.

-Mereu ești atât de galant cu femeile, domnule Medina ori sunt eu vreo excepție de-a ta? întreb mai în glumă, mai în serios, în timp ce el se așează la locul lui pe partea cealaltă a mesei de două persoane.

Bărbatul îmi zâmbește în colțul gurii simțindu-mă ușor copleșită de el pentru câteva secunde.

-Îmi place să acord atenție deosebită gesturilor mărunte, Irma. Și da, mama s-ar întoarce în mormânt dacă ar știi că nu respect o femeie. spune el făcându-mă să-mi ridic o sprânceană.

Nu știam că soția lui Marco Medina este decedată. Cum de mi-a scăpat asta?

-Îmi pare rău să aud asta despre mama ta, Diego. spun cu glas cald, încercând să transmit puțină compasiune în onoarea femeii ce i-a dat viață.

-Nu ai de ce, hermosa. A fost acum mult timp în urmă. spune el deschizând meniul așezat în dreapta sa. Deci, ce-mi recomanzi? întreabă el concentrat să deslușească înțelesul preparatelor din meniu. 

-O să mă ocup eu de asta. zic zâmbindu-i. O să fie o surpriză. Poți alege tu vinul dacă vrei. îi ofer posibilitatea de a alege măcar ceva în seara asta, având în vedere că eu am fost cea care până acum a luat deciziile.

După ce chelnerul ne ia comanda, Diego își reîntoarce privirea asupra mea, simțindu-mă din nou copleșită de atenția sa, lucru ce nu se întâmplă atât de des în cazul meu, însă el pare a fi excepția tuturor regulilor mele de conduită, de stil de viață. Lucruri ca acestea mi-e atât de greu să le ignor uneori, pentru că-mi sunt atât de străine mie. Să am o persoană în jurul meu care mă face să mă simt astfel de lucruri e ceva nou. 

Oare efectul ăsta îl am și eu asupra lui? 

Știu că face fel de fel de remarci în ceea ce privește intențiile sale fie ele adevărate sau nu și chiar asta mi-e problema. Nu-mi pot da seama dacă tot acest flirt al său este doar un teatru sau nu. Pentru prima dată în viața mea mă îndoiesc de abilitățile mele de a citi oamenii, iar asta se întâmplă doar la el, la nimeni altcineva.

-Ce părere ai de locul ăsta? întreb curioasă spre bărbatul de vis-a-vis.

-Nu am apucat să-i acord prea multă atenție. Nu-mi pot lua ochii de la tine multă vreme. mărturisește el lucru ce mă face să expir prelung pe nări, în colțul gurii mele apărând bine cunoscutul zâmbet, de data aceasta ușor dezarmat.

-Crezi că ai putea fi serios în seara asta, în ceea ce privește relația noastră profesională?  întreb pe un ton rugător. Am nevoie să fiu sigură că pot conta pe tine ca și partener de afaceri. Ți-am mai spus de câteva ori, lucrurile între noi nu pot evolua în ceva mai mult, Diego. De ce nu renunți la joculețul ăsta, odată? continui eu privindu-l fix în ochi, încruntându-mi fruntea mea serios confuză de aceste acțiuni ale sale.