The War of Hearts

Capitolul 16

C A P I T O L U L 16- HIS SECRETS

D I E G O

O urmăresc cu pași hotărâți spre necunoscut. Barul în care ne aflăm pare pustiu, însă atunci când doi bărbați bine construiți își fac apariția în raza noastră vizuală, Irma se oprește în loc vorbind ceva pe limba lor. Bărbații doar aruncă câte-o privire asupra mea, pentru ca Irma să mai adauge imediat alte câteva cuvinte necunoscute mie. Imediat după asta, unul dintre ei se întoarce în direcția în care ne îndreptam, Irma aruncându-mi o privire cercetătoare asupra mea înainte de a porni pe urmele acelui bărbat.

Urcăm câteva scări, apoi mai traversăm câteva holuri până ce bărbatul ne deschide ușa dinaintea noastră ce conduce într-un birou.

-Draga mea, Irma. o voce masculină se aude imediat ce pășim pragul ușii deschise.

Când fac contact vizual cu bărbatul, acesta își mută privirea imediat într-a Irmei și rămâne acolo pentru o bucată bună de vreme în care l-am măsurat din cap până-n picioare pe așa zisul Johann.

-Ce surpriză să te văd din nou aici. spune Johann așezându-se din nou pe scaunul său din spatele biroului. Dar luați loc vă rog. Chiar sunt curios în legătură cu scopul acestei vizite neașteptate. îi urmăm sfatul, ne așezăm pe cele două scaune aflate vis-a-vis de bărbat, lăsând cele două serviete la picioarele mele, pentru ca mai apoi să mă fac comod în scaunul meu.

Irma va face conversație, așa că mie nu-mi rămâne decât să mă relaxez și să aștept ca spectacolul să înceapă, deoarece sunt mai mult ca sigur că femeia din dreapta mea are destui ași în mânecă și știu că nu-i este frică să-i folosească, va face ca totul să se întoarcă în favoarea ei mai repede decât a făcut-o cu frații ei.

-Dacă te anunțam că vin, nu mai era o surpriză, Johann. spune Irma în cele din urmă după ce se lasă pe spate în scaunul ei cu spătar, degetele ei fiind încrucișate unele într-altele.

-Tu nu faci genul de lucruri, Irma Romaris, deci clar este vorba de ceva serios la mijloc. spune bărbatul cu glas seriod de această dată.

Pare că Reto nu a divulgat adevărata identitate a Irmei înainte să plece, ceea ce nu știu încă sigur dacă e un semn bun sau nu.

-Ai dreptate, Johann. rostește și frumoasa mea, după care aruncă o privire fugitivă către mine, ca și cum ar fi vrut să se asigure că încă sunt lângă ea.

După momentele petrecute astăzi dintre noi, sunt mai hotărât ca niciodată în legătură cu femeia asta. Știu că înainte de toate trebuie să îi câștig încrederea așa cum și ea a câștigat-o pe a mea din momentul în care a acceptat să o însoțesc până aici, doar noi doi în inima vechii sale vieți departe de Italia.

Trebuie să îi spun adevărul.

Nicio secundă nu pare a fi momentul potrivit să divulg totul. Mi-e prea teamă că adevărul s-ar putea să o îndepărteze de mine, încât aleg să o urmez în tăcere pe drumul spre propria-mi pieire.

-Când am aflat că ai părăsit țara, nu mă așteptam să te mai văd vreodată. mărturisește Johann spunând-o într-un mod intim, de parcă cei doi ar fi avut o legătură mai puternică în trecut decât mi-am imaginat eu.

-Nu mai fi așa dramatic. mormăie Irma dându-și ochii peste cap. Am fost nevoită să plec din motive familiale.

-Tu nu ai familie. spune bărbatul scurt și rece.

-Se pare că m-am înșelat în legătură cu asta, însă nu despre asta am venit să vorbim. încearcă ea să revină la subiectul principal de discuție.