The War of Hearts

Capitolul 20

C A P I T O L U L 20- TOGETHER WE ARE UNSTOPPABLE

I R M A

-Încă încerc să mă conving că ești aici cu mine și nu în imaginația mea. vocea slabă a lui Diego se face auzită în încăpere după minute bune în care liniștea a domnit peste noi.

Aflându-ne încă în biroul său, de data aceasta pe podea, decid să mă ridic pentru a-mi trage pe mine lenjeria intimă fiind hotărâtă să am încă o discuție serioasă cu Diego pe care nu o pot duce până la capăt sau măcar să o încep dacă sunt complet expusă în fața lui.

-Ți-ai satisfăcut deja apetitul de mine, amore? spune el privindu-mă amuzat de tentativa mea de evadare din brațele sale.

-Mai, niciodată. spun eu în italiană, dar decid să-i traduc și lui. Însă trebuie să vorbim, Diego. spun eu cuprinzându-i chipul în palma mea dreaptă.

-Nu poate aștepta până mâine, amore? mă întreabă el neavând chef de alte vești proaste astăzi.

Îl înțeleg. Știu că nu este ușor să faci față de unul singur atâtor probleme care vin unele după altele, însă trebuie să vorbesc cu el înainte de a ajunge din nou la reședința Medina.

-Mi dispiace, amore, ma non può aspettare. (Îmi pare rău, iubire, dar nu poate aștepta.) spun în italiană știind că este capabil de a înțelege fraza, având în vedere că și expresia feței mele nu-i prea mulțumește așteptările.

Diego cedează cu un oftat prelung și o aprobare ușoară a capului, ochii mei neputând să nu observe cearcănele și oboseala din oceanele sale albastre. Pentru a-l încuraja, îl sărut scurt pe buze, apoi mă ridic de pe podea și-mi urmez planul original.

În timp ce mai acopăr din goliciunea corpului meu, Diego îmi urmează exemplul. Îi mulțumesc silențios din priviri pentru asta, nu cred că aș fi fost în stare să nu mă las distrasă de corpul lui de zeu. Am mai avut bărbați atrăgători în trecut care au trecut prin patul meu, însă nu ca el. Cu niciunul nu am avut parte de o astfel de pasiune, scânteie, poate ceilalți au simțit-o, dar eu până acum, niciodată.

Diego se așează pe scaunul său din spatele biroului ridicând de jos o scrumieră care înainte de a ajunge eu aici, locul ei era pe materialul rigid din lemn.

Îmi face semn către poala sa ca să mă așez, iar eu fac întocmai fără alte comentarii. Îmi oferă o țigară și ca un cuplu proaspăt după actul sexual, ceea ce suntem, ne aprindem țigările nerăbdători, abia după primul fum putem să ne relaxăm unul în atingerea celuilalt, amândoi știind ceea ce urmează.

-Am fost la reședința Medina înainte de a veni aici. spun eu pe un ton rigid părând să am un început promițător.

-Doar oamenii mei și familia știu locația acestui sediu. Nici măcar asociații mei cei mai de încredere nu au idee de acest loc. Mi-am dat seama că trebuie să fi ajuns mai întâi la vilă. spune el ceea ce gândește lucru ce mă face să aprob scurt.

-Când am ajuns acolo, am avut parte de o întâmpinare interesantă. spun eu amintindu-mi evenimentele din urmă cu câteva ore.

-Definește interesantă. îmi cere el ușor curios.

-Pe lângă faptul că am fost înconjurată de oameni care-și aveau armele îndreptate spre mine după ce am făcut un singur pas în curtea reședinței, având deja permisiunea să intru de către șeful tău de securitate? întreb retoric cu un zâmbet ușor amuzat în colțul gurii, expresia facială a lui Diego fiind complet diferită de a mea.