Măcar privim același cer

Capitolul V

        Nu știu ce mă doare mai tare, faptul că am fost după aproape doi ani atât de aproape de Ezra și nu i-am putut spune absolut nimic, în condiția în care am copilărit împreună și ne-am petrecut o mare parte din viață în compania celuilalt, sau capul care simt că va exploda în orice moment din cauza lacrimilor vărsate noaptea trecută și a gândurilor ce nu au încetat să-mi invadeze mintea nici după răsăritul soarelui.

        Amber doarme dusă într-o poziție specifică ei, cu pătura între picioare și cu piciorul stâng pe dinafară. După ce am adormit îmbrățișate, n-a durat mult până să mă trezesc din nou din pricina unui coșmar ce m-a determinat să rămân trează pentru tot restul nopții. Nu înțeleg de ce Ezra a reapărut brusc în viața mea după atât de mult timp în care mi-a dat de înțeles că totul s-a încheiat între noi. Nu înțeleg de ce nu mă urăște după tot ce i-am făcut, pentru că i-am stricat reputația atât în familia sa, cât și în a mea, pentru că i-am înscenat traficul de droguri folosindu-mă de dovezi false și pentru că le-am spus tuturor că și pe mine m-a băgat în asta, obligându-mă să consum din substanțele interzise de care el se ocupa. Nu înțeleg de ce nu mă urăște pentru că știe foarte bine că am mințit, deși nu i-am afirmat niciodată în mod direct lucrul ăsta. În schimb, el a ales să păstreze tăcerea, iar asta m-a făcut să mă întreb dacă chiar e atât de inocent precum credeam. Altfel, de ce ar lua toată vina asupra lui, știind că a fost o înscenare?

        După sute de nopți nedormite, am ajuns la concluzia pe care Amber mi-a tot repetat-o după incident săptămâni bune și pe care n-am vrut s-o iau în calcul nici măcar o secundă: că Ezra a vrut să mă protejeze, considerând că mă voi simți mai împăcată pentru că ne-am făcut reciproc să suferim la fel sau aproape la fel de mult.

        Dacă ar știi că nu mă simt deloc împlinită cu ceea ce am făcut...

       Sunt multe lucruri pe care nu le înțeleg, dar cel mai tare mă frământă faptul că Ezra vrea să interacționeze din nou cu mine. Cum m-aș mai putea uita în ochii lui, fără să mă gândesc la tot ce i-am făcut? Probabil așa cum se uită el la mine fără să se gândească la cât de tare m-a rănit mințindu-mă.

        Oftez prelung, destul de tare. Închid ochii strâns, blestemându-mă în sinea mea că am stat toată noaptea să mă gândesc la tot felul de lucruri în loc să dorm.

       — Hei, unii mai încearcă să doarmă prin jurul tău! aud vocea prietenei mele după câteva secunde. Chiar îmi pare rău că am trezit-o, însă niciodată nu va afla lucrul ăsta pentru că ador prea tare s-o șicanez.

       — Ești în casa mea, respecți regulile mele, domnișoară! glumesc pe seama ei în timp ce-mi întoarce spatele plescăind.

       — Dar suntem în vacanță... murmură printre mustăți, încercând să adoarmă la loc, însă atât eu, cât și Universul, avem alte planuri pregătite pentru ea.

       Mă ridic din pat și mă îndrept către birou pentru a-mi verifica telefonul. Nu e trecut cu mult de ora unsprezece dimineața, ceea ce înseamnă că prietena mea a dormit mai mult de zece ore. Înainte să-l sting, o notificare mă face să amân momentul.

        Nu pot să nu zâmbesc la mesajul primit de la tata. Mă bucur că părinții mei îmi duc dorul la fel de mult.

        O mai las pe Amber să moțăie pentru încă douăzeci de minute, timp în care reușesc să-mi mai adun cât de cât gândurile. Mă enervează uneori schimbările mele bruște de comportament, de la cald la rece și de la rece la cald. Mă bulversează atunci când îmi încep ziua prost după ce mă trezesc și la nici o oră după ce mă dezmeticesc, se întâmplă ceva ce mă face să mă simt mai bine. Am noroc că nu mi se întâmplă des, dar și când mi se întâmplă, se simte ca un roller couster ce își pornește traseul în mintea mea și are capătul tocmai în stomac.