Măcar privim același cer

Capitolul VIII

        Următoarele două luni de vacanță au decurs așa cum mi-am propus de la început: liniștite, spre nemulțumirea lui Amber, și departe de probleme, spre fericirea mea. Întâlnirile cu Ezra chiar au reușit să mă dea peste cap și pot spune că viața mea a reușit să reintre din nou în ritmul normal de când n-am mai interacționat cu el. Din spusele lui Amber, petrecerea organizată în cinstea verișorilor ei a fost un eșec total din punctul ei de vedere. În condiții normale, eu și Amber ne distrăm la petreceri, însă îmi înțeleg pe deplin prietena și încă simt remușcări pentru că nu am fost acolo pentru ea în acea noapte, în care sigur a trecut prin toate stările, fără ca măcar cineva să observe că se simte în orice fel, mai puțin confortabil.

        Venus și Zeus au revenit acum două săptămâni în oraș pentru câteva zile și bineînțeles că n-am putut scăpa de ei, așa că am ieșit din nou. Mi-au povestit mult mai amănunțit cum s-au simțit la petrecere și, din spusele lor, Venus a reușit să facă câteva cuceriri, iar Zeus a dansat la bustul gol pe masa din sufragerie. Cu siguranță ieșirea asta a decurs mult mai bine decât cea anterioară, ceea ce m-a binedispus și m-a făcut să mă simt bine în ciuda faptului că nu pot avea momentan încredere în niciunul, mai ales în Venus. Încep să mă împac cu ideea că Ezra face parte din viața lui, deși a fost o coincidență mult prea mare ca fostul meu iubit să se cunoască cu verișorul prietenei mele cele mai bune cu care a reluat legătura recent.

        Uneori lumea e la fel de mică precum orașul nostru, iar asta nu reprezintă aproape niciodată un lucru prea bun.

        După nici măcar o săptămână de la petrecerea lui Ezra, părinții mei m-au sunat și m-au rugat să-i iau de la aeroport cu mașina, așa că nu am avut timp în ultima perioadă să mă gândesc la fosta mea relație. Zgomotul produs de farfuriile pe care mama le așază pe masa din bucătărie reușesc să mă scoată din transa în care am fost prinsă din pricina gândurilor. Mi-e greu să mă obișnuiesc cu imaginea ei de bucătăreasă și de mamă în același timp, după o perioadă de timp atât de lungă în care am stat mai mult singură decât în prezența ei sau a tatei.

         — Te pot ajuta cu ceva? o întreb, însă mă refuză categoric.

         — Nu e nevoie, scumpo. S-a întâmplat ceva? Ești foarte absentă.

        Da, mamă, s-au întâmplat atât de multe lucruri în absența voastră încât dacă aș începe să-ți povestesc, n-aș ști cu ce să încep…

        — Nu, mamă. Totul e în regulă.

       Nu, mamă, nimic nu e bine.

        — Ești sigură? mă întreabă, folosindu-se de al șaselea simț specific femeilor, care niciodată nu dă greș.

        — Da, e în regulă.

        Discuția ne este întreruptă de apariția tatei în bucătărie. Se așază în capul mesei, iar mama îi urmează exemplul și începem să mâncăm, lăsând baltă pentru moment subiectul despre starea mea sentimentală. Chiar nu-mi doresc ca în puținul timp pe care îl petrecem împreună să vorbim despre problemele mele, când aș putea profita de faptul că-mi revăd părinții după trei luni în care au stat departe de mine, fără voia lor.

        După ce terminăm de mâncat, eu și tata ne oferim să o ajutăm pe mama să strângă masa, apoi ne facem comozi în living și începem să căutăm ceva la care să ne uităm, însă nimic nu ne atrage atenția în mod special. Mă afund cu totul în fotoliu și îi las pe părinții mei să aleagă la ce să ne uităm. Într-un final, mama alege o comedie.

        — Luni începi facultatea, nu-i așa? mă întreabă tata, păstrându-și privirea ațintită către ecranul voluminos.

        — Da, îi răspund direct și repede.