Măcar privim același cer

Capitolul VI

       Bineînțeles, din pricina faptului că a trebuit să spăl vasele și să curăț și masa unde am mâncat, nu am avut timp să mă aranjez pe cât aș fi vrut. Totuși, nu înțeleg de ce am avut intenția asta. Până la urmă, cine ar alege să păstreze lângă el după ce o cunoaște mai bine o tânără de douăzeci de ani ce încă suferă dupa fostul ei iubit? În niciun caz un băiat întreg la cap.

        — Hai că arăți bine, mă încurajează Amber în timp ce coborâm scările.

        Îmi dau ochii peste cap atunci când scot din dulapul cu încălțăminte veșnica mea pereche de converși negri, simpli.

        — Chiar nu înțeleg de ce a trebuit să ne grăbim atât.

        Acum e rândul ei să-și dea ochii peste cap, deși știe foarte bine că m-a grăbit, un lucru total necaracteristic ei. Oare unde a dispărut Amber, cea care își dorește ca și cel mai mic fir de păr din cap să fie la locul lui?

        — Nu te-am grăbit deloc, tu speli încet vasele. Plus că ai fi putut s-o faci și când te întorceai, ai tăi nu vin diseară, ci săptămâna viitoare, ai uitat?

        Faptul e deja consumat și nu înțeleg de ce i-a amestecat pe părinții mei în discuție. Chiar crede că m-ar fi certat dacă ar fi găsit două pahare și două boluri în chiuvetă? Hotărăsc să las toată discuția baltă, schimbând subiectul atunci când ajungem în dreptul mașinii condusă de unul dintre verișorii prietenei mele.

        Urcăm amândouă pe bancheta din spate. Mă fac comodă pe locul din spatele șoferului.

        — Ce faci, verișoaro? De când nu ne-am mai văzut?! se întoarce băiatul ce stă pe locul din dreapta. Apropo, mi se adresează mie, eu sunt Zeus. Mă bucur să te cunosc în sfârșit!

       — Ne bucurăm, se aude o voce puțin mai groasă decât cea a lui Zeus dinspre scaunul șoferului. Eu sunt Venus, încântat de cunoștință!

       Îi strâng mâna lui Zeus, făcând cunoștință oficial, urmând să repet același proces și cu fratele său, Venus.

        — Kalisha, îmi pare bine! le răspund amândurora, încercând să par entuziasmată de această ieșire, însă aș fi preferat de zece ori mai mult să-mi petrec timpul stând în camera mea și citind o carte sau tolănindu-mă pe canapeaua din living uitându-mă la un serial.

       Nu e nimic greșit la verii lui Amber, să-i văd pe amândoi atât de energici și plini de viață – chiar dacă Venus e mai matur decât fratele său – la fel ca verișoara lor îmi dă o stare foarte bună, însă nu simțeam nevoia acum să-mi petrec timpul cu niște persoane pe care abia le cunosc și de care am auzit doar în treacăt de-a lungul timpului. Încerc să nu pun tot răul înainte. Sper ca ieșirea asta să fie una cât se poate de liniștită, fără alte incidente cu punch-uri. Dacă vor dori să mă invite la petrecere, știu deja ce răspuns le voi oferi. Îmi pare rău dacă îi voi dezamăgi, însă sunt sigură că voi refuza categoric.

        După ce gemenii schimbă câteva replici cu Amber, Venus apasă pe accelerație.

        Pornim la drum, intrând pe șoseaua orașului nostru. Mi se învârt în cap sute de gânduri, printre care și neînțelegerile mele privind verișorii lui Amber. Suntem prietene de atât de mult timp și nu i-am văzut niciodată pe acești gemeni înalți, șateni, cu două perechi de ochi ciocolatii. Oare Amber îmi ascunde ceva sau pur și simplu n-a vrut să-mi spună despre ei până acum câteva luni?