Dans în ploaie - Hyunho ✔️

Nu vreau să răcesc din cauza ta

Capitolul 2 - Nu vreau să răcesc din cauza ta

   Luna octombrie, ploi multe și, de-asemenea, teme. Școala era obositoare, elevii fiind stresați de apropierea tezelor.

   Minho era la birou, părul lui fiind ciufulit de mâna lui pe care și-o trecea destul de des prin el. Citea un manual. Ochelarii negri rotunzi îl ajutau să citească mai ușor acele formule grele.

   Hyunjin întră în cameră, făcându-l pe Minho să-și îndrepte atenția spre el. Parul lung și blond îl făcea să semene cu o rază de soare, zâmbetul lui drăguț ieșind în evidență. Măcar el a avut o zi bună, gândi Minho.

   Hyunjin lasă un pahar de cafea pe biroul lui Minho.

   - Succes la învățat, hyung, spuse el în timp ce ieși afară din cameră.

   Ce e cu el? Cum poate fi atât de fericit acum? Se apropie tezele....

   Minho oftă și își mai trecu o dată mâna prin păr. Hyunjin era un mister.

   Soarele a apus de mult timp când ușa se deschise și intră Hyunjin, înfrigurat.

   - Hyunjin? Ce e cu tine? întrebă Minho.

   - Nimic, hyung.

   - Tu.....ești sigur? Du-te și fă o baie caldă.

   Hyunjin ascultă și intră în baie. Minho se ridică, închise geamul și porni căldura. Își luă un hanorac pe el și se duse să-i ia un ceai.

   Când se întoarse în cameră, Hyunjin era în patul lui, învelit. Minho îi întinse paharul de ceai.

   - Ai grijă. E fierbinte.

   Hyunjin își duse paharul la gură și bău puțin. Minho observă că acesta era numai într-un tricou, așa că a deschis dulapul lui Hyunjin, a luat un hanorac de acolo și i l-a întins.

   - Mulțumesc, hyung.

   - Nu vreau să răcesc din cauza ta , așa că mai bine te faci bine repede, spuse el și stinse lumina, ducându-se spre patul lui și întinzându-se.

   Auzind respirația regulată a lui Hyunjin, zâmbi și se așeză mai comod, adormind și el la scurt timp.