Dans în ploaie - Hyunho ✔️

Sâmburi de vișine

Capitolul 5 - Sâmburi de vișine

   Minho era la bucătărie, împreună cu fratele lui mai mare, Mingi. Ei pregăteau vișine, pentru a face gem, scoțând sâmburii din ele.

   La un moment dat, Mingi ieși din bucătărie. Minho auzi cum acesta se certă cu mama lor, auzind apoi cum ușa de la intrare se trantise, semn că acesta ieși afară. Femeia intra în încăpere cu pașii grei, apăsați și rapizi. Minho ridica capul și o întrebă :

   - Mama, de ce v-ați certat? Dacă nu ne ajuți, măcar lasă-ne să ne facem treaba.

   Femeia se apropie de băiat. El se ridică în picioare.

   - Nu * lovitură * ți-e * lovitură * rușine? întrebă mama lui, făcând pauză între lovituri, ca să-l întrebe.

   Minho simțea numai amorțeala din obrajii lui, palmele care se izbeau cu zgomot de fața lui, o ușă deschizându-se...

   - Mama! țipătul lui Minyo se făcu auzit în bucătărie.

   Minho se simți tras de mână. Era Mingi. Acesta îl trase afară din casă, ducându-l în curte, unde lucra tatăl lor.

   După ce îi explicară situația, el spuse :

   - Nu ai nici un drept să spui asta. E mama ta, și trebuie să o respecți. Și Mingi, nu ai dreptate. Orice s-ar întâmpla nu ai dreptate, e mama ta.

   - Ți-am spus ca nu e o idee bună să ne ducem la tata, Mingi, șopti Minho în timp ce intrară în camera lor.

   După câteva minute, întră tatăl lor în casă, intrând în bucătărie, unde era mama lor.

   Minho stătea în cameră, pe podea, când auzi discuția lor.

   - Sunt sigură că Minho nu îmi mai vă vorbi în felul asta pentru mult timp de acum înainte.

   Lacrimi curgeau pe obrajii lui. Mingi observă asta și îl trase într-o îmbrățișare, Minho opunându-se.

  Totuși sfârși prin a fi îmbrățișat. Creierul lui urla sa fie lasat în pace, dar Minho rămase în brațele fratelui lui mai mare, plângând. Ce făcuse să merite asta?

   Aceea a fost prima dată când a fost îmbrățișat în timp ce plângea...