5.

566 51 7
                                    

Rin's pov

M-am împiedicat de prag și am căzut peste cineva.Acel cineva se pare că era chiar Makoto.Când mă vede deasupra lui începe ușor să roșească.Pentru el momentul e jenant, iar pentru mine amuzant.Mă ridic de pe el și nici mult nu trece că îl văd cum dispare rapid în vestiar.

****

Văd că Makoto e sprinten și reușește să înscrie cu ușurință goluri.Meciul se sfârșește, iar echipa lui se adună și începe să strige de bucurie.Eu mă îndrept cu colegii către vestiar, însă nu după mult timp după ce părăsesc sala de sport aud în spate strigăte de... panică?

Mă întorc repede în sală și văd că toată lumea era strânsă într-un loc.Mă apropii și îl văd pe Makoto întins pe jos.Mai mulți băieți îl strigă și îl zgâlțâie, însă Makoto nu pare să-și revină.Îmi fac drum prin mulțime până ajung la el.Îl iau în brațe în stil mireasă și le spun tuturor că îl duc la cabinetul medical.Mă uit la trăsăturile feței lui, e așa drăguț când e inconștient.În spate toți se uitau surprinși cum părăseam sala.
Ajung în dreptul cabinetului medical și deschid ușa.

Minunata asistentă logic că nu avea ce să facă decât să se lingă cu probabil un profesor, după cum era îmbrăcat.Nu mă observară niciunul așa că a trebuit să tușesc fals pentru a le da de înțeles că sunt acolo.
Cei doi se întoarseră surprinși după care se depărtaseră și asistenta veni în dreptul meu.

– Așează-l acolo, te rog, și spune-mi ce s-a întâmplat, zise aceasta în timp ce bărbatul părăsi subtil încăperea.

– Cred că a leșinat, îi spun privind în continuare spre Makoto după ce l-am așezat pe un pat.

– Înțeleg, o să aibe nevoie de odihnă și o să îl consult când se va trezi.Poți pleca, este pe mâini bune, zice scurt și se așeză la birou.

– Desigur...la revedere! spun plictisit și părăsesc cabinetul.

Nu îmi surâdea ideea de a-l lasă singur cu ființa aia însă nu aveam de ales.Ajung la vestiar unde nu mai era nimeni și mă puteam schimba liniștit.

Makoto's pov

Simt cum mă prăbușesc.Totul e negru.
Asta este ce îmi amintesc după terminarea meciului.
Mă doare capul și cu greu îmi deschid ochii.Sunt într-o încăpere albă.Stau puțin și privesc tavanul după care îmi întorc capul și analizez camera.Se pare că am ajuns la cabinetul  medical.Sprijinită de biroul din fața patului stătea asistenta ce mă analiza.

– Te-ai trezit? Minunat! Cum te simți? îmi spune cu o voce caldă.

– Neața! Mă doare capul,ce s-a întâmplat? rostesc în timp ce încerc să mă ridic.

– Se pare că ai leșinat, durerea de cap nu o să persiste, ia asta, îmi spune dându-mi un pahar cu apă și o pastilă.

Înghit pastila și dau pe gât toată apa din pahar după care întreb:

– Cât timp am fost inconștient și cum am ajuns aici?

– Ești aici de aproximativ două ore și te-a adus un tânăr foarte drăguț.

– Îmi puteți spune mai exact cum arăta?

Aceasta se gândește puțin cum să îl descrie și într-un final îmi spune:

–Avea părul negru, ochii verzi și mi se pare că era mai înalt decât tine.

În minte îmi vine deja o singură persoană, aceea fiind Rin.Probabil iar încep să roșesc deoarece asistenta se apropie de mine și îmi pune mâna pe frunte.

– Nu ai febră totuși pari destul de roșu, te simți bine?

–Da, sunt foarte bine,trebuie să plec, îi răspund grăbit.

–Stai, mai am o întrebare.Ai mâncat cum trebuie înainte de sport?

– Dacă stau să mă gândesc nu am mâncat nimic pe ziua de azi.

– Să ai mai mare grijă cu mesele.

– Desigur, îi replic înainte să părăsesc cabinetul.

Merg pe holurile pusti și ascult profesorii cum predau la celelalte clase.Ajung în dreptul săli de sport și încerc să merg neobservat până la vestiar pentru a mă schimba.Norocul cum nu e de partea mea decide să îmi pună bețe în roate.Ma observat profesorul, perfect.Mă opresc și aștept să ajungă în dreptul meu.

–Makoto, cum te simți? Mă întreabă pe un ton în care se putea citi puțină îngrijorare.

– Scuzați-mă pentru îngrijorarea produsă.Acum mă simt bine, spun pe un ton serios.

– Mă bucur, te-ai descurcat foarte bine la meci, să continui tot așa! Îmi zâmbește în timp ce mă bate pe umăr.

–Sigur.

Îmi continui drumul spre vestiar, iar când ajung acolo îmi iau lucrurile din dulap și încep să mă schimb.
Intru din nou în școală, dar mă îndrept de data asta către dulăpiorul cu cărți unde îmi lăsasem telefonul și cheile.

I-au telefonul și îl deschid.Ecranul era plin de notificări. Cinci apeluri de la părinți, trei mesaje de la colegi și un mesaj de la Rin.

Mă îndrept spre mașină și nu dau importanță notificărilor, vreau să ajung acasă și de-abia după să stau să citesc mesajele.
Parchez în dreptul porții și intru.
Nu pășesc bine în casă că mama mea sare cu întrebări:
– Ce ai făcut?

–De ce ai lipsit atât?

– Te simți bine?

– Liniștește-te, doar am întârziat 2 ore în plus.Se pare că am leșinat la sfârșitul orei de sport, dar acum sunt în regulă.

– Ai leșinat?!?Sigur ești bine?

– Da, spun în timp ce îi zâmbesc și îi ofer o îmbrățișare.Eu urc în cameră, să nu mă deranjați, mai vreau să mă odihnesc.

– Desigur.

Ajuns în cameră, îmi scot caserola din ghiozdan și o pun pe birou după care îmi las ghiozdanul undeva pe podea.Mă schimb repede în hainele lejere de casă și deschid telefonul în timp ce mă îndrept spre birou.Mă așez pe scaun și deschid capacul caserolei.

Intru la mesaje și încep să citesc mesajele colegilor apoi le răspund pentru a ști că sunt bine.
I-au o îmbucătură din mâncarea pregătită pentru școală pe care n-am ajuns să o mănânc și deschid și mesajul lui Rin.

,,Salut!
   Sper că te simți mai bine.Ai dat niște goluri foarte frumoase azi!
Scuze că am căzut peste tine înainte de meci, sper că nu ești supărat.
P.s: Ești drăguț când roșești și când ești inconștient."

Huh?!??!? M-am înecat cu mâncarea, n-am aer.Cumva a zis că sunt drăguț când roșesc?
Cine se crede mai exact și ce vrea de la mine?!?!
Cred că reacția asta de a roși e total normală, nu văd ce i se pare lui drăguț sau ce are în cap.
Mă gândesc la ce să îi răspund și îi trimit mesajul:

,,Salut!
   Mulțumesc pentru grijă.Îți mulțumesc deasemenea că m-ai dus la cabinet.Mă simt mai bine acum și chiar m-am distrat la meci.Greșeli face oricine așa că te iert de data această, dar nu înțeleg la ce te referi în ultimele două rânduri."

După ce termin conținutul caserolei, închid telefonul și mă întind în pat.

Sentimente încurcate?Where stories live. Discover now